De-a lungul ultimilor decenii, scena muzicală timișoreană a avut parte de o serie de povești și întîmplări memorabile. Din categoria „de povestit nepoților“ sau „episoade demne de inclus în cartea națională a muzicii“. E și normal să fie așa, căci orașul nostru are cu ce să se mândrească atunci când vine vorba de muzică. Sau mai exact…avea motive de mândrie, dar asta este altă discuție. Marius Mihalca este cunoscut multora drept tenor al Filarmonicii Banatul. Artistul a cochetat de multă vreme cu muzica fiind component al trupelor TEST și Foileton. A colaborat la o serie de spectacole realizate de Teatrul pentru copii și tineret Merlin, iar actualmente, piesele sale se pot asculta la câteva radiouri autohtone. Spre bucuria personală și a acelora care i-au urmărit cariera.
„Am venit pe lume în 1955 la Timișoara și am studiat vioara timp de șapte ani cu profesorul Steiner. Atmosfera «muzical-artistică» a familiei a fost îmbogățită, prin cumpărarea de către bunicul meu – pentru sora mea, Diana, posesoarea unei voci frumoase și ulterior parteneră a mea de scenă – a unui pian «Petrof Antal», fabricat în Timișoara începutului de secol XX. De acest pian mă ajut și acum. Apoi, am primit în dar de la părinți o chitară. Studiam vioara și chitara, învățam solfegiu și scriam linii melodice auzite la radio si pickup. Un important rol cultural și educațional îl aveau orele de muzică din școală, ținute de profesorul Almăjan, la fel și concertele Filarmonicii de Stat «Banatul» la care, ca elevi, eram întrucâtva obligați să participăm. În perioada de studiu a viorii, am reprezentat Școala Generală nr. 9 din Fratelia, unde eram elev, la diferite concursuri și activități culturale școlare. Tot pe scenă am apărut și ca violonist în orchestrele de folclor coordonate de maestrul Gheorghe Galetin, la Palatul Pionierilor și la Liceul 10 (azi Colegiul Bănățean), inclusiv în Yugoslavia, unde aflându-mă în turneu, am fost uluit de fațada liberală a țării, de existența în magazine a discurilor cu artiști pop celebri pe plan mondial, de chitările și amplificatoarele occidentale, de revistele colorate“, a povestit artistul despre primii săi pași în muzică.
La fel ca și mulți alți reprezentanți ai generației, artistul și-a completat educația muzicală prin intermediul discurilor produse de Electrecord și a emisiunilor de radio, difuzate de Europa Liberă și de posturile din țările vecine. Coleg de școală cu alte personalități marcante ale Timișoarei, Marius Mihalca a pus bazele trupei Ofir în perioada liceului, alături de care cânta la seri dansante. Spre deosebire de onorariile cu care se aleg formațiile în vremurile noastre, pe atunci formația a fost recompensată cu… sejururi în tabere școlare.
„La școala din Fratelia – unde eram coleg cu Carol Bleich, Alexandru Popovici și Roli Gherasim, toți viitori colegi de scenă, dar și cu regretatul Lică Dolga – în pauze, încercam să cântăm ceea ce auzeam la radio. La liceu am alcătuit formația Ofir, cu foștii colegi de școală generală, Carol Bleich – percuție, voce, Alexandru Popovici – bas, voce și Roli Gherasim – voce, chitară, cooptându-i și pe Adi Herscovici – chitară și Emil Catalina – percuție. Îmi aduc aminte din acea perioadă și de partea creativă a grupului nostru, de piesele «Făt Frumos» și «Chipul tău», aceasta din urmă fiind imprimată recent. Cântam hituri pop-rock la serate dansante din licee și participam la concursuri. Pentru că eram o formație apreciată în mediul liceal, primeam drept recompense sejururi în tabere școlare, unde și cântam, așa am ajuns la Săcele, Lăpușna, Costinești și în alte locuri. La liceu, sala de clasă îmi era lângă intrarea de culise a sălii de spectacole din cadrul Casei Studenților. În pauze, mergeam să văd și să ascult repetițiile formațiilor care dădeau spectacole în acele vremuri. Așa m-am atașat, artistic vorbind, de Phoenix cu Mircea Baniciu la voce, care repeta acolo. Mai târziu, dintr-o delegație de serviciu în Germania Federală, tata, inginer la Electromotor, mi-a adus o chitară electro-acustică double six și două albume, Crosby, Stills & Nash – «Déjà Vu» și Bread – «The Guitar Man», acest moment stimulându-mă, la fel ca discurile cu Eric Clapton, Pink Floyd, Dire Straits, aduse de către părinți, care o vizitau pe străbunica ce trăia în Banatul Iugoslav. Piese ca «Hotel California» și «Bohemian Rhapsody», care m-au impresionat si inspirat, țin minte că le-am ascultat prima dată la posturi de limbă sârbă și română din Iugoslavia“, a mai spus Marius Mihalca.
Test – grup vocal-instrumental în categoria pop-soft rock
Formația Test a Casei Studenților din Timișoara s-a născut după ce Marius Mihalca a devenit student la Facultatea de Chimie Industrială în 1974, iar în decursul anilor trupa a obținut o serie de premii la manifestările acelor vremuri.
„În formația Test, a Casei Studenților din Timișoara i-am avut colegi, studenți la diverse facultăți din cadrul Politehnicii și Universității, pe Carol Bleich – percuție și voce, Alexandru Popovici – bas și voce, Iosif Karoliny – clape. În anumite momente, au mai facut parte din grup, sora mea, Diana Mihalca – voce, Emil Catalina – percuție, Olimpiu Ureche – bas, țiteră, voce. „Test” a fost un grup vocal-instrumental în categoria pop-soft rock. Fiecare component și-a adus aportul. Ne plăceau foarte mult armoniile vocale, dublate de solouri melodice de chitară sau sintetizator. Majoritatea pieselor erau compuse de mine, iar textele erau semnate de Carol Bleich. Nu aveam posibilități tehnice de înregistrare, nu cunoșteam prea bine hățișul showbizului; așa că, din păcate, nu am ajuns să imprimăm piesele spre a fi difuzate pe radio-tv. Am susținut spectacole la Casa Studenților inclusiv în cadrul Cenaclului «Alma Tim». Am contribuit ca și ambient musical la câteva tabere studențești renumite din stațiunile Pârâul Rece, Predeal și Bușteni. În anul 1978 s-a produs o reformare a grupului, care și-a urmat activitatea în componența cea mai longevivă: Pap Zsolt – chitară, Alexandru Popovici – bas și voce, Iosif Karoliny – clape, Carol Bleich – percuție și voce, Marius Mihalca – voce și chitară. Am început să facem turnee cu Cenaclul «Alma Tim» în zona de vest a țării. În anul 1979 am participat la Festivalul Artei Studențești de la Craiova, inclus deja în «Cântarea României». Am obținut locul II și am fost invitați la Festivalul Club A din București – Sala Palatului, atât în 1979 cât și în 1981. Au fost momente deosebite, cu amintiri pe măsură. Din păcate, cel puțin până acum, filmările făcute atunci de TVR nu s-au găsit. Din 1981, după ce am terminat toți facultațile, ne-am urmat drumul existențial: serviciu și familie. Am părăsit Casa Studenților și ne-am stabilit la Casa Tineretului. Am cântat la diverse evenimente, spectacole în componența: Dorin Fulga – chitara și voce, Olimpiu Ureche – bas, Carol Bleich – percuție și voce, Marius Mihalca – chitară și voce. După festivalul de rock de la Râmnicu Vâlcea, în anul 1983, grupul TEST și-a încheiat activitatea”, a mai povestit artistul.
În paralel cu activitatea grupului Test, Marius Mihalca a cântat muzică folk alături de sora lui și a participat la mai multe „serate muzicale” desfășurate în Complexul Studențesc, dar și în cadrul unor spectacole din țară. În anul 1975 a fost remarcat de redactorii de la Radio Timisoara și astfel s-au născut primele înregistrări sonore: „Chipul tău” (reimprimată în urmă cu câteva luni și difuzată în prezent pe radiouri) și „Făt Frumos”.
„Așa m-am cunoscut cu Tiberius Maczek (voce, chitară), cel ce avea să-mi fie alături până în august ’88, când a luat calea Occidentului și cu Mircea Nedelcu (voce, bas). În nu foarte lunga existență a trioului, căutând identitatea muzicală, dar cel mai probabil pentru că fiecare doream să imprimăm grupului o anume identitate, fiecare ne și regăseam în ipostaza de compozitor și solist vocal, de la piesă la piesă. Începând activitatea împreună cu Tibi, dar și din cauza incertitudinilor legate de o componență stabilă în timp, am numit trioul «Marius, Tibi și compania», cel puțin cu titlu provizoriu.
În această formulă, am ocupat locul doi și am primit placheta «pentru interpretare și creație muzicală», la festivalul Laleaua de aur – Pitești 1986“, și-a amintit muzicianul.
Foileton – formația timișoreană care a avut un afiș făcut de Ștefan Popa Popa’s
„În toamna anului 1986 l-am cooptat în grupul Foileton pe Sorin Bocerean si ne-am apucat de treabă, repetând la Clubul «Electromotor», cântând country, pop și hard rock. În acea perioadă dificilă, social-politic vorbind, implicit cultural, chiar si instituțiile profesioniste sufereau, orchestra si corul filarmonicii timișorene repetând la Clubul „Electromotor», pentru că iarna nu era suficientă căldura în clădirea «Capitol», unde își avea sediul. Dirijorul corului, maestrul Diodor Nicoară, care era și directorul instituției culturale filarmonice, ne-a auzit și ne-a propus o colaborare în cadrul programului de autofinanțare a instituției respective, astfel urmând să cântăm în cadrul spectacolelor date înainte de reprezentația unor filme de succes, la cinema «Timiș». Prin surplusul financiar atașat la prețul biletelor pentru film, erau ajutate instituțiile culturale în acea perioadă dificilă de autofinanțare. Din acel surplus, care era plătit de spectatori peste prețul biletului de film, o parte ne revenea nouă. Nu mi-a trecut prin gând că peste câțiva ani voi deveni angajat al institutiei pentru care am cântat atunci! Am cântat pentru «autofinanțarea» Filarmonicii două stagiuni sub numele de Rebus, după care ne-am luat numele de Foileton. M-am dedicat chitarei solo, lăsând partea de voce principală lui Tibi Maczek, care susținea și una din partiturile de chitară. La capitolul percuție au fost mai multe modificări în timp, protagoniști fiind: Marius Iancu, Mircea Jebeleanu, János Váradi, Zoltan Albert, Ovidiu Dănescu, Nicu Maistor și Dorin Anghel. Un gând bun și pios pentru cei doi din urmă, care au părăsit lumea pământeană, plecând prea devreme în veșnicie… Primele imprimări le-am făcut însă cu Daniel Fisher la percuție, în postură de colaborator, pe-atunci membru al grupului timișorean Alla Breve. După plecarea lui Tibi Maczek (august ’88), partitura de voce a fost susținută în timp de Ștefan Mardale, Florin Bălan și de mine, iar la chitară au mai fost Ludovic Váradi și Sorin Tătaru”, spune el.
În vara anului 1988, trupa a imprimat primele două piese la Radio București, cu ajutorul regretatului compozitor Dinu Giurgiu, iar după plecarea lui Tibi Maczek din țară, Foliteon s-a mutat la Clubul „Constructorul”, apărând mai apoi la diverse concerte, inclusiv la festivalul TimRock.
„Ne-am făcut un afiș propriu – grafica aparținându-i lui Ștefan Popa Popa’s, artist care a răspuns astfel rugăminții lui Marius Bocereanu, fratele colegului meu Sorin – afiș despre care dinspre Comitetul Judeţean de Cultură şi Educaţie Socialistă, unde trebuia avizat, am primit mesajul că «avea prea mult verde» (…), dar, după o așteptare de câteva săptămâni, emoții și câteva explicații date de Sorin, a fost aprobat. În perioada agitată de după Revoluție, am participat la câteva spectacole, am făcut filmări la TVR și am imprimat noi piese. La câteva zile după lansarea celebrei Proclamații de la Timișoara, pe când încă lumea se aduna în centrul orașului pentru diverse proteste și adeziuni, Foileton a fost cooptat, cu câteva piese din repertoriul propriu și internațional, într-o regie inedită, semnată de regretatul actor Horia Ionescu, a «Conului Leonida față cu reacțiunea», ce s-a jucat pe scena teatrului timișorean în anul 1990, într-un spectacol-coupé – Caragiale, alături de «Fitanția», un colaj-Caragiale având regia semnată de arh. Radu Radoslav. Era vremea în care libertatea, proaspăt obținută, se explora, experimenta și savura din plin, inclusiv în sălile de spectacole, de la rock la teatru, dar era și subiect de controversă. După nici trei luni, la 13 iunie, eu cu Sorin am fost prinși în iureșul asupra TVR, când, speriați, am părăsit în fugă studioul de imprimări și clădirea, strecurându-ne printre atacatorii furioși. Pe scenă am apărut în diverse contexte, cu artiști deja consacrați în acea vreme, atât români cât și străini care au evoluat în România, în festivaluri și concerte organizate de noi sau de terți. Am făcut filmări și am imprimat audio, câteva piese dintre acestea din urmă apărând pe albumul «Formații rock (13)», în anul 1991. În același an, cu o echipă mai largă de artiști, sub egida clubului unde repetam – Constructorul – am ajuns la Băile Herculane cu un spectacol destinat turiștilor, pentru întreaga vară, încheind stagiunea respectivă în formula: Ștefan Mardale – voce, Sorin Tătaru – chitară, Dorin Anghel – percuție, Sorin Bocerean – bass, Marius Mihalca – chitară și voce“, a povestit muzicianul.
Tenor la Filarmonica Banatul
În anul 1992 artistul a părăsit „barca“ muzicii pop – ock și s-a înrolat în partida de tenori a Filarmonicii Banatul.
„Mi-am dorit foarte mult să mă ocup numai de muzică și, după un concurs, în vara anului 1992, am intrat în partida de tenori a corului din cadrul Filarmonicii «Banatul». M-am dedicat totalmente noii mele meserii – artist liric tenor – la Filarmonica de Stat„Banatul”. Contextul acelor ani de liberalizare, de căutări pe mai multe planuri, a fiecăruia dintre noi, a dus pană la urmă la încheierea activității grupului Foileton, în anul 1994. La filarmonică au fost anii în care m-am împlinit cu adevarat artistic-muzical. Au fost și concerte memorabile cu muzică din filme, apoi muzică pop-rock simfonic cu melodii din repertoriul ABBA și Queen, în Norvegia și Olanda. Deosebite au fost concertele din Olanda cu grupul olandezo-britanic, Queen Experience, cuprinzând melodii numai din repertoriul formației Queen, un concert memorabil fiind cel de pe stadionul «Gelredome» din Arnhem (2011), în fața a 45.000 de spectatori. Studiind și ascultând orchestrații clasice, am descoperit multe pasaje solistice și armonice folosite de renumite formații din muzica rock“, a povestit Marius Mihalca.
Începând cu anul 1999, artistul a colaborat cu Teatrul „Merlin” pentru Copii și Tineret din Timișoara.
„O altă întâmplare plăcută pentru mine, după aproape 10 ani de la «Conu’ Leonida față cu reacțiunea», am început din nou o colaborare artistic-muzicală cu actorul Horia Ionescu, ajuns între timp director, la Teatrul pentru Copii și Tineret «Merlin» din Timișoara. Am compus muzica pentru mai multe piese de teatru. În câteva spectacole am avut nevoie de glasuri de copii și – o altă întâmplare frumoasă – am colaborat cu copii de la Palatul Copiilor din Timișoara, instruiți și îndrumați de regretatul profesor Nicolae Puscașu, director al instituției. Din melodiile pieselor de teatru am adaptat și câteva pentru a fi cântate individual de copii în spectacole și la radio, inclusiv piese de iarnă, astfel ajungând să produc albumul specific de iarnă, «Dansul fulgilor de argint», în anul 2018”, a spus muzicianul.
Cu doi ani în urmă, Marius Mihalca s-a regăsit în ipostaza de cantautor și a reluat câteva din piesele compuse în trecut, iar o parte din acestea au fost difuzate la o serie de posturi de radio din țară și nu numai. În luna martie a anului trecut, artistul a ieșit la pensie și este încântat de faptul că melodiile compuse de-a lungul timpului au „trecere” și-n zilele noastre.
„Începând cu anul 2019, m-am regăsit în postura cantautor, reluând câteva piese compuse de mine în trecut, în manieră folk-country-swing și, spre bucuria mea, o parte dintre ele sunt difuzate la câteva posturi de radio din țară, dar și de posturi online susținute de cetățeni români plecați în afară, fiind și invitat în diverse emisiuni să vorbesc despre mine și despre muzica mea. Nu am planuri mari de viitor, deocamdata lucrez în studio și la alte piese, inclusiv la preluări, satisfacția mea, melodiile create să fie promovate și ascultate cât mai mult, și poate un CD. Aștept cu nerăbdare să treacă pandemia, care a afectat enorm domeniul artistic, și să reînceapă concertele. În această iarnă m-am bucurat că piesele de pe albumul specific au fost difuzate mai mult ca în trecut și sper că în iarna viitoare va fi și mai bine“, a mai spus artistul.
