În amintirea lui Alex Perin „Boița“, una din figurile memorabile ale scenei...

În amintirea lui Alex Perin „Boița“, una din figurile memorabile ale scenei muzicale

0
DISTRIBUIȚI

Astăzi 12 martie se împlinesc 63 de ani de la nașterea lui Alex Perin „Boița“, o figură remarcabilă a scenei muzicale autohtone, ocazie cu care o serie de muzicieni și melomani își amintesc de evoluția artistului care a trecut în neființă în 2012.

„Boița“ a avut o cariera relativ scurtă pe scena rock românească înainte de 1990, însă, datorită talentului său, a marcat acest gen muzical prin urmele lăsate cu o serie de trupe şi muzicieni cu care a cîntat. A început cu Pro Musica, în 1973, continuînd apoi cu formaţiile KPK şi Kamadeva, cu cel mai cunoscut grup din Lugoj, Betta, cu Roşu şi negru și mai apoi cu o serie de nume din scena muzicală germană.

„Am avut bucuria să cânt cu Boița atât în Pro Musica cât și în în proiectele de studio Stepan Project. A făcut parte din una din primele formule Pro Musica. Mînuia țiterele și chitara și cânta și la blackflote și cu vocea. A fost alături de noi în perioada 1973 – 1975 la extraordinarele concerte pe care le-am susținut la Timișoara ,, București și în alte locuri. A fost o perioadă foarte densă de cântări cu multe filmări și înregistrări… și premii cucerite. În 1975 eu am trecut la Progresiv TM, Erlend Krauser la Phoenix, Doru Apreotesei la Gramofon iar Boița a evoluat alături de cei de la Betta și mai apoi Roșu și Negru”, a povestit Ilie Stepan.

PRO Musica in concert la Casa Studentilor din Timisoara…primavara anului 1973

„M-am reîntîlnit cu el în vara anului 1979 la Costinești unde cântam la Restaurantul Tineretului. Nick Krakowski a cântat o perioadă cu noi, apoi am cântat vreo o lună jumătate cu Boița. Era un om preocupat de muzică, un om pozitiv, care știa să rîdă dar și să identifice zone esoterice din comportamentul omului. Foarte prietenos, un muzician desăvârșit. După ce a plecat în Germania s-a axat și pe producția muzicală și inginer de sunet, auzisem despre succesele lui. În primăvara anului 1995 l-am sunat pentru că începusem să lucrez la primul album Stepan Project, Sensul Vieții. A venit la sfârșitul anului cu un studio mobil și am început lucrul. Ce-a facut el pentru acest album… nu poate fi echivalat… e inestimabil. A fost o mare bucurie să lucrez cu el vreo șase luni. Ne-am revăzut în 2000 când lucram la al doilea album Stepan Project, Undeva în Europa. A venit la studio la Show Factory a vorbit cu Seba Ciocan și a și cântat la două piese de pe disc. A fost un muzician de primă linie care a contribuit mult la scenă. Ne-a părăsit mult prea repede. Avea o concepție aparte despre cum trebuie să sune o trupă. Cântam două – trei ore și ieșeam din sesiunea de înregistrare… dar reușea să creeze o energie interesantă, știa să îți acorde o libertate extraordinară …să vorbească cu tine… era un om deosebit“, spune Ilie Stepan despre amintirile sale despre Boița.

Pro Musica 1974

„Boița s-a stabilit în RFG. Prima formaţie a fost Carusell. Puţin a lipsit să devină vedetă, să atingă succesul, să se realizeze într-un mediu în care concurenţa e mare. A preferat să se stabilească în underground. Oricum, a reuşit mai mult decît colegii lui din România. El şi Erlend Krauser sînt cei mai cunoscuţi şi apreciaţi «români» din generaţia lor în Germania.


Boiţa a continuat să caute esenţele, să scormonească în zone mai sumbre, s-a orientat spre producţia muzicală în studiouri întunecate unde, cu liniile de cocaină aranjate pe carcasele CD-urilor, nu mai deosebeai noaptea de zi. Într-o zi a sunat la uşa studioului un tînăr, pe atunci poştaş, să întrebe cît l-ar costa să înregistreze o piesă. Aşa l-a cunoscut pe Mozart, acesta fiind pseudonimul artistic ales de Peter, fiul unui pastor protestant. Tînărul nu ştia cum se face o compoziţie, cum se înregistrează şi mixează profesional, nu avea instrucţie muzicală, nu ştia să cînte la nici un instrument dar era hotărît să şocheze prin muzică şi imagine. Boiţa l-a ajutat, l-a sprijinit şi aşa s-a născut Umbra et Imago, unul din cele mai apreciate proiecte din scena Goth germană. În paralel cu această activitate a cîntat şi pe scenă, colaborînd cu mai multe grupuri şi muzicieni din zona rockului alternativ german şi din Neue Deutsche Welle, fosta vedetă pop Milva, Rio Reiser (ex-Ton Steine Scherben), Zikato sau trioul Modulazzione, al cărui chitarist şi producător a fost într-o periodă scurtă în care au reuşit să înregistreze doar un demo cu piesa «Bananalalio» (Banană cu gust de usturoi), potenţial hit, îngropat însă în mulţimea de proiecte pornite şi abandonate pe parcurs. Lui îi aparţine una din cele mai bune producţii de sunet din rockul autohton, albumul Bio al grupului timişorean Neurotica. Dacă ascultaţi discul Lună plină (1996) al celor de la Iris, nu puteţi să nu remarcaţi sunetul plin, amplu, profund, însă, în acelaşi timp, aspru şi tăios, diferit de celelalte producţii ale rockerilor bucureşteni. A reuşit chiar să-i convingă să includă pe disc şi un cover al cântecului «Don’t Believe A Word», preluat de la Thin Lizzy. Cu Celelate cuvinte a colaborat la realizarea albumului Ispita, iar alături de fostul coleg şi mentor Ilie Stepan a stat zi şi noapte pe parcursul înregistrărilor şi producţiei proiectului Sensul vieţii. Cîteva din ideile lui se regăsesc şi în producţia primului album al formaţiei Blazzaj, a produs piese pentru proiectul ARCA (trupă apreciată şi promovată de Florian Pittiş), a conturat sonor un long play al solistului pop Lucio Emy (apărut pe casetă audio). Boiţa a avut şi o serie de alte colaborări şi proiecte pînă cînd, rămas fără părinţi, fără casă, fără recunoaştere profesională şi socială şi-a dat seama că locul lui nu este aici. A fost a doua mare dezamăgire, poate mai grea decît prima, cînd sistemul comunist opresiv nu i-a permis să se exprime cum ar fi dorit. A plecat, în 2001, din nou în Germania dar nu şi-a mai găsit liniştea. După mai multe veşti alarmante venite de la amicii şi colaboratorii lui din Germania a sosit, în anul 2012, cea mai tristă. Boiţa a murit în spital, la vârsta de 54 de ani”, spune criticul muzical Mimo Obradov despre activitatea lui Boița.

„Formația Betta ia ființă în 1969… Același an 1978 îl aduce în Betta pe elevul timișorean Perin Boian, acel excelent chitarist care avea să fie cunoscut de iubitorii muzicii rock de la noi, de la Gală încoace, sub diminutivul de Boița…N-au fost mulțumiți de lucrările lor de până acum și-au dorit să apuce pe altă cale. Pe cea a hard – orck-ului , a acordurilor puternice și a solourilor spectaculoase dominate de personalitatea lui Boian și susținute de omul din umbră, de basistul Adrian Ilie. Cert este că noi niște bănățeni pe care nu i-a cunoscut nimeni am plăcut publicului bucureștean și asta ne face fericiți – spunea Alioșa Borcsok după Gala Galelor. Într-adevăr Perin Boian (chitară), Iosif Egri (chitară voce), Adrian Ilie 9bas, voce), Lucian Ciuchitu (flaut, clape, vocal) și Alioșa Borcsok 9baterie), nu numai că au plăcut bucureștenilor, dar s-au impus ca valori de primă mărime în rockul nostru”, spunea Petre Magdin într-un articol publicat în presa vremii despre evoluția trupei lugojene Betta la București.

O altă figură biencunoscută a scenei muzicale timișorene, Arpad Kajtar își amintește și el despre Boița. Mai exact despre două chitări construite de el în vremurile acelea… în care sculele muzicale erau foarte greu de procurat, care au ajuns în posesia lui „Boița”.

„Se găseau chitări, dar de import erau numai «Iolana», destul de primitive. Cunoșteam chitara Framus a lui Tzirenner Karl (chitaristul trupei Reflex de la «Ada Marinescu», pe care îl stresam zi lumină să fur «meserie») mai târziu cumpărată de Laci Herdina când l-a înlocuit în trupă. Era un fel de copie de Fender Jaguar. Așa că am construit chitara după acest model, dar cu formă ușor modificată. Pe «Boița» l-am cunoscut prin Mircea «Ciulică» Marcovici. Era extrem de talentat, combinat cu nervul necesar unui chitarist de rock. Tinerii prieteni veneau să fure din experiență, cum am făcut și noi la vremea noastră. Nu trebuia să-l învăț la chitară, prindea totul din zbor, trebuia doar strunit și domolit prin discuțiile nesfârșite avute, îndrumat în deja hățișul de genuri și stiluri la care a ajuns scena mondială“, a povestit acesta.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.