Exponatele lunii martie în muzeele din vestul țării

Exponatele lunii martie în muzeele din vestul țării

0
DISTRIBUIȚI

Povestea exponatului lunii martie de la muzeul arădean este legată de cea a lui Kossuth Lajos, personaj care a jucat un rol marcant în revoluția pașoptistă.

După executarea celor 13 generali la Arad, în 6 octombrie 1849, Kossuth a fost silit să emigreze, ajungând la un moment dat în America, și s-a întors în Europa în 1861, stabilindu-se în Italia. De la Torino, oraș în care și-a petrecut restul vieții, a transmis și discursul său, cu prilejul dezvelirii monumentului celor 13 generali la Arad, în 6 octombrie 1890. Peste nici patru ani, foarte bolnav fiind, a încetat din viață la 20 martie 1894, iar parlamentul din Budapesta a făcut demersuri pentru a obține acordul împăratului Franz Joseph în vederea înmormântării lui  în capitala maghiară. Adus cu un tren special, trupul neînsuflețit al lui Kossuth a fost depus  în holul principal al Muzeului Național din Budapesta. Catafalcul a fost flancat de 92 de lumânări – dintre care patru se păstrează în colecția de relicve a muzeului din Arad – și în jurul acestuia s-au perindat, timp de două zile, mii de oameni care au ținut să-i aducă un ultim omagiu. Înmormântarea a avut loc la 1 aprilie, la cimitirul budapestan Kerepesi (azi cimitirul național) iar în cortegiul funerar s-a aflat și Vasvári Fejér Elek, cel mai probabil fratele lui Vasvári Pál (născut Fejér Pál), unul din cei care au jucat un rol important în declanșarea revoluției budapestane din martie 1848. Acesta era îmbrăcat în ținută de mare doliu, alcătuită dintr-o tunică tip Atilla, cravată și mantie cu catarame din argint, toate piesele fiind din mătase naturală. Piesele vestimentare se află acum în colecția Complexului Muzeal Arad și sunt aduse în fața publicului ca exponat al lunii martie, iar prezentarea este bilingvă.

Un autopotrtret al pictorului Tiberiu Bottlik (1884-1974) realizat în 1964, când artistul avea 80 de ani, este exponatul lunii martie ales de Muzeul Banatului Montan din Reșița.


Născut în localitatea Biserica Albă, aflată astăzi în Banatul sârbesc, Tiberiu David Desideriu Bottlik s-a format ca artist la Budapesta și Viena, unde a devent un adept al curentului Secession vienez, și și-a continuat studiile la München și Paris, deprinzând în mediul artistc parizian tehnica sculpturii în marmură sau piatră naturală și a lucrărlor în teracotă sau ghips. În anul 1927 s-a stabilit la Bocșa, unde a devenit un nume de referință, pe lângă lucrările de pictură  remarcându-se prin numeroase statui sau grupuri statuare din localitate. Lucrările sale au fost expuse, de-a lungul anilor, în mai multe expoziții personale și saloane naționale și internaționale.

Muzeul Național al Banatului a ales pentru această lună prezentarea unui buhai de baltă, o piesă de patrimoniu din 1912 din colecția „Dionisie Linția” a secției de științele naturii. Această specie, cunoscută și sub numele de bou de baltă, trăiește în zone umede, ascuns în stuf, mai ales în estul Europei, și se hrănește cu pești, insecte acvatice, broaște, lipitori și chiar șoareci. Strigătul masculilor, care se aude întreaga primăvară, este asemănător cu cel al instrumentului muzical numit buhai, folosit mai ales în timpul sărbătorilor de iarnă, de unde vine și numele păsării. Buhaiul de baltă iernează în sud-vestul Asiei și nordul Africii și se întoarce pe la începutul lunii aprilie, dar în iernile mai blânde rămâne în țară. La întorcere, păsările își construiesc cuibul și pe la sfârșitul luni aprilie depun trei până la cinci ouă. Degradarea habitatelor și prădarea cuiburilor de către porcii mistreți sunt principalele pericole care afectează specia.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.