Nu mai e un secret pentru nimeni că scena muzicală timișoreană de dinainte de Revoluția din 1989 a fost una cât se poate de bogată. Printre avantajele artiștilor care au activat în această parte a țării s-au numărat vecinătatea Timișoarei cu Ungaria și Yugoslavia și numeroșii reprezentanți ai etniei germane care aprovizionau în acea vreme scena cu o serie de influențe vestice.
Unul din personajele cunoscute ale scenei artistice timișorene este Boghici Gradimir, care s-a născut în data de 13 mai 1964 într-o familie de sârbi, care a intrat în contact cu muzica prin intermediul tatălui său, care l-a învățat să cânte la acordeon. Porecla de Pigly a căpătat-o în vremurile școlare când a confundat pigmeii cu …pigly, iar magia rock-ului a venit grație lecțiilor de chitară făcute cu Giuka (Katalinici Gheorghe), omul care și-a lăsat amprenta ca și profesor în rândul multor generații…
„Pasiunea mea pentru muzica vine de la tatăl meu care a cântat la acordeon si de mic m-a învățat și pe mine să cânt. De prin clasa a cincea am început să ascult rock și atunci ai mei mi-au luat o chitară acustică. Ore de chitară am luat de la Giuka. Primele lecții au fost foarte interesante deoarece înainte eu am încercat să învăț să cânt singur… dar am văzut că era cu totul altceva cu el. M-a învățat armonia și solistica și în general tot ce trebuie. Cel mai mult mi-a plăcut la el instrumentele pe care le avea …în acea perioadă erau foarte rare instrumentele originale. Avea scule profi, de dincolo, și chitara îi suna ca la Santana. El este cel mai bun chitarist din Timișoara dar cred că și din țară”, spune chitaristul despre mentorul său, prin mâinile căruia a trecut, printre mulți alții, și Horea Crișovan.
De-a lungul anilor, Pigly a trecut printr-o serie de formații mai mult sau mai puțin cunoscute, ca Zmaj, Taxi, Infern, Balkan Express, Univers, Spectrum, Attis, Gorun, Remember Band sau Elan. Primele sale apariții pe scenă s-au consumat la sfârșitul anilor 70 în cadrul unei formații care purta numele de Zmaj, care poate fi considerată drept una din primele trupe din România care a cântat punk.
„Prima oară am ieșit în fața publicului cu formatia Zmaj (zmeu in sârbește). Trupa am format-o cu doi colegi de liceu si repetam la Casa Studenților.
Genul nostru muzical abordat a fost punk, ceea ce era ceva nou în 1978. Cred că am fost prima trupă care a cântat punk în România. Alături de mine erau Ciobanu Călin la tobe si Perita Todorov la voce si bas. Inspirația am avut-o de la o trupă sârbească, Pekinska Patka. Dar și din Sex Pistols. Cel mai mult am cântat compozitiile noastre, iar cel mai mare hit a fost Beli Macak (Motanul alb). Cel mai tare concert al nostru a fost la Casa Studenților prin 1978 . În prima parte a fost spectacol de dansuri si muzică populară sârbească iar in partea a doua am cântat noi pentru prima dată. Publicul la început a rămas mască, nu mai auziseră așa ceva. Pînă la urmă, le-a plăcut foarte mult. Alte spectacole am dat prin localitățile sârbești din Clisura Dunării în perioada 1978 – 1980 …unde am avut mare succes deoarece nu cânta nimeni asa ceva”, și-a amintit chitaristul.
Pasiunea pentru rock a fost cimentată de vinilurile ascultate cu Bijelo Dugme, Leb i Sol, Smak, Deep Purple, Led Zeppelin, Pink Floyd sau Santana, iar după o perioadă de concerte în zona rock chitaristul a gustat din plin și din muzica de localuri și baruri, cântând… printre altele și în cadrul celebrului bar de noapte de la Hotel Continental Timișoara. Unde se câștiga foarte bine… și se cânta și alături de artiști celebri.
„Sunt îndrăgostit de chitară și abordez diverse stiluri muzicale fiindcă am cântat și în localuri si baruri, unde se cântă de toate. Dacă iubești ceva nimic nu e greu. La începuturi am cântat rock cu diverse trupe, dar am trecut la localuri și baruri unde se câștiga foarte bine. La Hotel Continental am cântat în perioada ’86 – ’93. Membrii trupei erau: Kovacs Alexandru, Adi Văduva, Ianos Varadi, Tinel Urcan, Puiu Popa și Lazăr Moldovan. Mulți cântăreți celebri au cântat cu noi pe perioade scurte. Cel mai mult a cântat Gil Dobrică…cred că un an de zile. Repertoriul era de coveruri din acea perioadă. Se câștiga foarte bine din ciubucuri pentru dedicații. Veneau foarte mulți străini….arabi, greci, italieni, sârbi…și se cânta până noaptea târziu”, a povestit Pigly.
Principala diferență între scena muzicală de dinainte de 1989 și cea de azi este că înainte existau multe trupe care nu aveau parte de condiții tehnice, iar astăzi totul este la o distanța unui click, dar nu există… motivație.
„A fost o perioadă foarte frumoasă, erau multe trupe rock care cântau. Era greu de procurat scule de cântat , așa că ne împrumutam sculele între trupe. Locuri de cântat erau mai multe decât în vremurile noastre. Azi sunt scule dar nu mai sunt locuri de cântat…și nici publicul nu e interesat ca în acele vremuri. Nivelul culturii în țara noastră urmează trendul societății…deci s-ar putea mai bine”, este de părere muzicianul.
Pasiunea sa pentru muzică a rămas prezentă și-n zilele noastre, Pigly fiind membru activ în trupele Vest Phoenix Cover și DAR. Recitalul care l-a marcat profund a fost concertul susținut de Jethro Tull cu patru ani în urmă în Sala Capitol din Timișoara, iar visavis de complicatele vremuri actuale și ieșirea din această pandemie chitaristul e de părere că… nimic nu va mai fi cum a fost.
„Concertul care m-a marcat cel mai tare a fost Jethro Tull de acum câțiva ani de la sala Capitol, pe care n-am crezut că-l voi vedea vreodată si mai ales în Timisoara. Traversăm niște vremuri foarte grele de pandemie adevărată sau nu dar adevărat de grele. După această perioadă, nimic nu va mai fi cum a fost”, a mai spus Boghici Gradimir.
