Melomanii timișoreni sunt așteptați la primul eveniment derulat sub umbrela „Concrete Open Air Series“, care își propune să aducă laolaltă și live, pe diferite scene din țară, trupele și comunitățile din noul val al alternativului românesc. Seria de evenimente creată la inițiativa Swanboy Music poposește la Timișoara în data de 5 iunie la Faber.community și o aduce în orașul nostru pe Ana Coman.
Deși cântă de mică, de abia prin 2018 Ana Coman și-a dat seama că muzica este mult mai mult decât un hobby. A început în variantă acustică, voce și chitară, la Radio Guerrilla, în cadrul rubricii „Ana are cântec”. Ulterior, a susținut câteva concerte în cafenele sau cluburi underground, ca mai apoi în 2019 să i se alăture Dan Minel Stoica la clape și chitară și Daniel Olteanu la tobe și producție. Odată cu prima piesă în limba română, Contratimp, Ana a avut parte de o ascensiune mare și participări la festivaluri importante din țară. În martie 2020 și-a lansat albumul de debut, „9 Missed Calls“. În cele ce urmează am realizat un mini-interviu cu artista care va concerta la sfârșitul săptămânii viitoare în orașul nostru.
– Ai mai concertat în Timișoara? Cum ți se pare scena muzicală de aici?
– Nu numai că nu am mai cântat până acum în Timișoara, dar e prima dată când ajung aici. Dar știu suficiente trupe din oraș cât să compenseze faptul că nu l-am vizitat niciodată până acum: The Different Class, The Case, Melting Dice, Kings are Overrated etc.
Și sincer, e foarte multă carne aici, însă mi se pare că scena în sine, adică spațiile ce oferă loc de cântat pentru ei, sunt prea puține. Din cei pe care i-am menționat mai sus, mai mulți au spus că e deficit de cântări, pe motiv de deficit de spații. Dar e mult mai puțin dramatic decât în orașele mai mici, cum ar fi Craiova sau Oradea, unde dacă ai un pub pentru live-uri e mare lucru. Ceea ce e mare păcat, să tăi aripile trupelor încă de la început din simplă lipsă de interes pentru zona alternativă. Care zonă… există și e mișto.
– Cum ai trecut prin complicata perioadă de pandemie? A fost o perioadă creativă? Când ne putem aștepta la albumul tău cu numărul doi?
Pentru mine pandemia a fost așa și așa. Cât am stat în lockdown, sincer îți spun că m-am bucurat de singurătate și de timpul petrecut cu mine, pentru că eram într-o fugă continuă de mine și am fost forțată să mă suport timp de două luni, între patru pereți, și să ajung chiar să mă plac.
Am scris, am compus, m-am jucat, am citit, am mai ieșit pe ascuns din casă (foarte thrilling), am băut, am învățat să gătesc două feluri de mâncare, și singurele, am făcut cam tot ce se putea face. Apoi, am prins concerte în vară, într-o normalitate nouă. Apoi…din nou, stop. Nu mai înțelegeam nimic. Artiștii au picat cel mai prost aici, de parcă arta e un domeniu dispensabil. Desigur că au ajutat concertele online, dar în afară de oamenii din bula mea, nu știu să se fi creat mare tam-tam pentru noi ăștia care încercăm să trăim din asta. Concertele online erau făcute mai degrabă inside, fără remunerație, fapt care a ajutat doar la expunere, că în rest…Mi-ar fi plăcut măcar să aud că oamenii ăia mari se gândesc mai mult la noi, chiar dacă nu găsesc neapărat vreo soluție.
Nu știu nici eu când va veni albumul, dar știu că atunci când se va întâmpla, va fi cu totul special
– Pentru cei care nu te cunosc… cum ai descrie muzica ta, pe scurt…
– Muzică de simțit că e normal să te și doară uneori.
– Și care e motivul pentru care cineva ar trebui să vină la concertele tale… tot pe scurt?
– Asta cu venitul la recitaluri e tricky. Eu cred că oamenii vin pentru că rezonează cu ce se întâmplă în muzica mea și că îi atinge ceva acolo. Și sper să se tot întâmple asta.
