Exponatul lunii mai al Complexului Muzeal Arad vine în deschiderea expoziției „Familia Mocioni, valori patrimoniale în colecția Complexului Muzeal Arad”, care va putea fi vizitată începând cu luna iunie la Muzeul de Artă.
Muzeograful Anikó Witman prezintă cărți care au aparținut Ecaterinei Mocioni-Teleki, numită de apropiați Tinka, ultima descendentă a familiei, o femeie frumoasă, inteligentă și cultivată, care vorbea și citea în cel puțin cinci limbi și avea lecturi ample. Una din cărțile care i-au aparținut și care a fost citită în tinerețe este „Manon Lescaut”, de abatele Prévost, și pe multe din ele există însemnări ale Ecaterinei, care permit interesante reconstituiri. Cărțile din biblioteca acesteia sunt expuse în luna mai la Muzeul de Artă.
Familia Mocioni era originară din Moscopole, cel mai înfloritor oraș aș macedo-românilor, pe care l-a părăsit la sfârșitl secolului al XVIII-lea, ajungând în Ungaria și Banat. A agonisit averi considerabile din negustorie și a reușit să pătrundă în rândurile noii aristocrații, obținând domenii și diplome nobiliare și devenind una din cele mai de vază familii din Banat. Familia Mocioneștilor a jucat un important rol politic, bisericesc și cultural în viața românilor bănățeni, în sprijinirea luptei de emancipare a acestora. Ecaterina Teleki-Mocioni aparținea ramurii familiei care locuia la castelul din Căpâlnaș, unul din cele mai frumoase aflate în partea bănățeană a județului Arad. Era fiica cea mare a lui Eugen Mocioni, iar după stingerea prematură a celor trei frați, castelul a rămas în proprietatea ei. Ecaterina s-a măritat cu contele Eugen Teleki iar castelul, renumit pentru biblioteca cu cărți rare, a rămas cunoscut sub numele de Mocioni-Teleki.
Pumnale africane de tipul Fang, din secolul al XIX-lea, provenite din zona ecuatorială a coastei vestice, au fost alese de Muzeul Național al Banatului ca exponate ale lunii mai.
Triburile Fang, originare din bazinul râului Sanaga, aflat în partea centrală a Camerunului, a migrat în secolul al XIX-lea spre teritoriile care alcătuiesc statele Gabon, Guineea Ecuatorială și Camerun. Până la sosirea coloniștilor europeni, triburile băștinașe se ocupau cu agricultura și vânătoarea dar erau deopotrivă războinice și au avut o istorie tumultoasă, similară celorlalte teritorii coloniale. Pumnalele de tip Fang sunt prezente în literatura de specialitate internațională și sunt atribuite tribului omonim. De o frumusețe remarcabilă, pumnalele sunt deopotrivă funcționale, cu lame drepte cu două tăișuri și vârf ascuțit, confecționate dintr-un oțel de foarte bună calitate și decorate în partea superioară cu motive geometrice și vegetale, gravate în oțelul lamei. Mânerul, puternic alungit, care are la capăt o bucată de lemn de formă cilindrică, reprezintă o componentă distinctă a acestor pumnale, garda stilizată, mai degrabă cu rol estetic, face corp comun cu restul mânerului iar tecile pumnalelor, de o formă atipică, cu un inel masiv în partea superioară pentru a fi fixate de centură, sunt îmbrăcate în piele de șarpe.
Perechea de pumnale africane face parte sin colecția de arme exotice și a intrat în inventarul muzeului în 1968. Ea face parte dintr-un set de zece arme africane, printre care o spadă sudaneză Kaskara, o sabie etiopiană Shotel sau una vest-africană Mandingo.
