Formația timișoreană Monokrom revine în fața publicului cu un recital care va avea loc sâmbătă 29 mai, de la ora 20, la The Ranch din Gărâna.
Sunetul trupei îmbină influențe de punk rock cu rock alternativ. Formația a luat naștere la inţiativa vocalistului Sebastian Ursache şi a chitaristului Vinter Marco, iar formula actuală s-a definitivat odată cu venirea în formaţie la bass a lui Darius Zelenco şi a tobarului Muthi Răzvan. Primele compoziţii proprii în limba română s-au concretizat la începutul anului 2016, iar debutul scenic al trupei s-a consumat în cadrul festivalului Studentfest din acelaşi an. De-a lungul anilor, Monokrom a fost invitată să susţină recitaluri în cadrul Revolution Festival şi Music Travel Festival şi a cântat în deschiderea unor artişti ca Omul cu Şobolani, EMIL, Ska-nk, Moon Museum sau Jurjak. Anul trecut Monokrom a lansat albumul de debut, „Sirene de ambulanță”. În cele ce urmează am realizat un interviu cu basistul trupei Darius Zelenco.
– În luna septembrie a anului trecut ați lansat albumul de debut. Ce ecou ați avut după acest eveniment?
– Pentru a putea vorbi de cum a fost primit albumul de către ascultătorii noștri, mai întâi, trebuie să vorbim de faptul că lansarea a fost într-o pandemie… adică exclusiv în mediul online. Cu toate acestea am avut parte de o susținere masivă și surprinzătoare și suntem foarte recunoscători fiecărei persoane care și-a răpit din timpul liber să ne asculte albumul și să ne susțină cu un share pe Facebook/Instagram, cu o piesă trimisă la un prieten sau cu cumpărarea lui. Prin această lansare am reușit să ajungem la mult mai mulți oameni decât prin lansarea unor piese individuale și acest lucru s-a simțit. Publicul a fost extrem de deschis cu „Sirenele” și prin acest mijloc am primit feedbackuri atât pozitive cât și negative, de care ținem cont pentru materialele la care lucrăm acum.
– Cum ați trecut prin complicata perioadă de pandemie?
– Pe noi pandemia ne-a demoralizat. Adică, la început nu am luat-o în serios, noi voiam să lansăm albumul fizic în Timișoara și ulterior, un mini turneu vestic, dar am observat că nu se poate și acest lucru ne-a lovit rău de tot. Așa că, inițial am fost foarte demoralizați și această stare a fost destul de longevivă, dar încetul cu încetul, tot vorbind pe internet de muzică nouă pe care am descoperit-o stand acasă, ne-a „reînviat” dorința de a face muzică și am început să ne dezbatem viitorul și să facem un plan de bătaie. Problema este că această atitudine pozitivă a venit destul de târziu, dar în același timp a venit și cu mult mai multe idei de muzică nouă și alte proiecte care să implice muzică și trupa noastră într-un spectru mult mai larg cultural (lucruri care momentan rămân strict secrete, dar le vom dezvălui cât de curând).
– Care au fost planurile voastre care nu s-au mai materializat din cauza lockdown-ului ?
– Planul major anulat de către lockdown a fost lansarea albumului. Odată cu lansarea lui venea și un mini turneu, dar nu a fost să fie. Uitându-ne în trecut, am văzut lucrul acela că un capăt de țară, dar acum, suntem mult mai determinați că următoarele noastre proiecte să fie mai bine gândite și mai inovative. Adică ,lockdownul ne-a făcut să vedem cu alți ochi un vers din piesă noastră „Ecouri”, „trăiește clipă/ trage-o-n piept”. Ne-am făcut planuri îndepărtate, idei fanteziste și nu s-a ales nimic de ele, ba mai mult, nu am putut să vedem lansarea albumului că un eveniment izolat și să ne bucurăm de el deoarece planurile viitoare erau compromise.
Așa că, ce am învățat noi din această perioada este că trebuie să te bucuri de tine, de ce ai, de oamenii pe care-i ai în jurul tău și să fii recunoscător. Odată cu planurile lungi, uiți să te bucuri de picnicul de la marginea drumului.
– A fost o perioadă creativă, ați pregătit schițele pentru următorul material discografic?
Aș putea spune că a fost o perioadă foarte creativă pentru noi, dar nu în sensul propriu al cuvântului. La ce mă refer prin asta? Este foarte simplu – fiecare dintre noi am făcut, ce-mi place mie să numesc, „repetiții individuale”. Ce sunt alea? Noi patru, în tot acest lockdown am ascultat muzică, doar că nu muzică pe care o ascultăm în mod normal. Întâmplarea face că fiecare dintre noi s-a axat pe alt gen de muzică, de la metalcore, la hip-hop, rnb sau muzică pop/funk din anii 80’. Așa că am ascultat, am cântat la noi în cameră, am scris și înregistrat pe telefon idei și lucruri ce ne-au inspirat din genurile ascultate-n mod obsesiv. Astfel, am început deja să lucrăm la integrarea numeroaselor idei și încleștări de genuri în viitorul MNK-ului. Știu că o să credeți că e o idee foarte proastă, dar, va promit că facem tot posibilul să sune cât mai bine și cât mai… din același film. Așa că la albumul nr. 2 o să descoperiți un MNK complet diferit de cel de pe „Sirene”… și sperăm că schimbarea o să fie-n bine. Vorbind de convențional, ne-am mai văzut și în decursul pandemiei să repetăm și să jam-uim. Din aceste ședințe, au ieșit anumite schițe, atât pe hârtie cât și-n amplificatoare. Binențeles, sunt piese care încă trebuie șlefuite, dar cu… potențial. Nu ne grăbim,vrem să iasă cea mai bună muzică.
– La sfârșitul acestei săptămâni susțineți un concert la Gărâna, după o lungă pauză. Ce reprezintă acest recital pentru voi și cu ce noutăți veniți în fața publicului?
– Recitalul într-adevăr a venit după o foarte lungă perioada de pauză, ne este foarte dor de public, de interacțiunea cu el și abia așteptăm să arătăm asta. Oportunitatea a venit complet neașteptată, putem spune că a căzut din cer, și mulțumim celui care a făcut totul posibil. Ca noutăți, unele piese au fost drastic modificate față de album, de cum le-am cântat și pot spune că sunt mai fun/ o versiune mai bună a lor. În rest ce e nou?… NOI. Suntem aceiași, doar că nu suntem, o astfel de perioadă te schimbă, te face (prin multe altele) să-ți pierzi cheful de a cânta, dar acum l-am regăsit și suntem pregătiți.
– Ce s-a schimbat în muzică voastră de-a lungul anilor ?
– „Sirene de ambulanță” este argumentul perfect în maturizarea noastră muzicală. Da, piesele nu sunt în ordinea în care le-am înregistrat, doar că tot albumul a durat 4 ani să fie lansat, nu pentru că nu aveam piesele scrise, marea majoritate existau, dar noi nu am fost pregătiți. Îmi place să cred că dacă luăm albumul pe etapele-n care piesele au fost compuse, se poate observă o maturizare-n versuri, în view-ul despre lume, cât și în structura piesei și evident a complexității instrumentalului. Acum că să leg oarecum întrebarea asta, de finalul întrebării de mai sus, în retrospectivă, chiar dacă nu a trecut un an de la lansarea albumului, dacă stăm să-l analizăm putem să observăm numeroase lucruri pe care le-am fi făcut diferit, liric cât și compozițional. De aceea avem acum un „boost” în a lucra materialul nou, pentru că știm pentru prima oară ce vrem să facem și cum să-l facem. Că să exemplific, prima noastră piesă compusă împreună a fost „Oțel naval”, ea a fost lansată acum 4 ani iar ultima noastră piesă scrisă (lansată) acum un an și ceva, a fost „Avioane de hârtie”. Îmi place să cred că între cele două piese este o diferența că de la cer la pământ din toate punctele de vedere… și evident, în bine.
– Care sunt planurile voastre de viitor?
– Vrem să ne bucurăm de ce este concret și acum. Așa că, prioritar este concertul de sâmbătă, să dăm ce e mai bun din noi iar pe lângă asta, să profităm de acest flow pe care-l avem pentru a lucra la un noul material discografic. Acum avem anumite idei mai experimentale ce țin de trupă, dar încă nu sunt bine conturate și așteptăm să fie momentul oportun să le putem pune în practică. Până atunci, ne vedem în fața scenei, oricare ar fi ea.
