La sfârșitul săptămânii trecute a fost forfotă mare în comuna cărășeană Eftimie Murgu (Rudăria odinioară), așezată între dealurile de la poalele Munților Almăjului. În jur de 200 de voluntari au răspuns apelului asociației „Acasă în Banat” și au venit să dea o mână de ajutor pentru ca vestitul complex mulinologic de la Rudăria, deloc întreținut, să devină cu adevărat un loc turistic.
Odinioară, comuna avea 40 de mori de apă, dar astăzi mai există doar 22, din care cele mai multe sunt ascunse printre casele din sat, și câteva, mai cunoscute, pe drumul spre cheile Rudăriei. Morile, proprietate obștească, sunt folosite și astăzi de localnici, dar nimeni nu le-a mai îngrijit. Pârâul și canalul s-au umplut de bălării și de gunoaie, vechile acoperișuri din șindrilă s-au stricat și au fost înlocuite cu materiale mai noi, nu s-au mai făcut reparații. Câteva mori sunt chiar monumente istorice de interes național, aflate în subordinea directă a ministerului Culturii, dar nu se bucură de nici o atenție din partea acestuia și nici nu pot fi reparate de voluntari, căci birocrația pentru a obține avizele necesare funcționează fără greș. Localnicii sunt prea puțin conștienți de valoarea patrimonială a morilor și de perspectivele de dezvoltare a comunei prin dezvoltarea turismului. Mulți tineri au plecat să lucreze în străinătate, se întorc de acolo cu bani și modernizează totul, prețuind prea puțin arhitectura populară tradițională, care se degradează sub ochii lor, deși, în Europa, există un interes din ce în ce mai mare pentru păstrarea și conservarea valorilor arhitecrurale ale trecutului.
Timp de trei zile, în prima etapă a campaniei din acest an, voluntarii au adunat în jur de o mie de saci de gunoi de pe albia râului Rudărica și a canalelor secundare pe care se află morile, pe o distanță de aproximativ cinci kilometri, au defrișat vegetația care le sufoca, au văruit pomii și început lucrări de întreținere și de conservare a morilor, tratând lemnul a 11 mori și vopsind poduri, podețe și balustrade.
„Noi am rămas în preistorie”
Acțiunea a stârnit interesul oficialităților din două județe, care au proiecte comune. Au descins la fața locului reprezentanți ai județului Timiș și ai primăriei Timișoara, iar președintele județului Caraș, Romeo Dunca, și primarul Reșiței, Nelu Popa, au poposit la fața locului cu un elicopter, pentru a vedea cu ochii lor cum se desfășoară munca voluntarilor, au dat sfaturi și au promis sprijin pentru următoarele etape. Romeo Dunca a privit în viitor și conturat rapid un proiect vizionar, care include și Rudăria în traseul turistic de 500 de kilometri ce urmează a fi amenajat pentru bicicliști. De la Timișoara la Reșița se va putea ajunge cu trenul modern care va avea un vagon special pentru transportul bicicletelor anticipează Dunca – de unde drumul va continua pe lângă lacul Secu până la Văliug, apoi se va urca cu gondola pe Semenic, iar de acolo se va coborî spre Eftimie Murgu, care va deveni un loc de popas. Peste deal, se va ajunge direct pe malul Dunării, de unde drumul continuă spre localitățile Sfânta Elena și Coronini.
Dunca vede deja pensiunile elegante din Eftimie Murgu, ridicate în așteptarea turiștilor, și „soba de la stradă” pusă la dispoziția acestora, împreună cu o „zupă” bună de găină, pentru ziua în care Rudăria va fi o zonă agroturistică. Nici Nelu Popa nu s-a lăsat mai prejos, și după ce a criticat câteva improvizații, a recomandat câteva măsuri pe care le-a aplicat pentru a face ordine în Reșița, insistând pe eficiența amenzilor: „Să ne revenim, suntem niște chicioși, trebuie să-i convingem pe oameni, noi am rămas în preistorie. Topoare și civilizație, asta fac de cinci ani la Reșița” este metoda aplicată concitadinilor săi, pentru a-i obliga să respecte standardele pe care le-a impus în capitala județului. El a promis totodată că va procura și șindrila necesară pentru mori, pentru a înlocui învelitoarele improprii, din tablă. „Dacă trebuie, vin și o și montez”, a plusat primarul Reșiței.
„Țara asta era un cântec…”
„Soba” de la stradă s-a deschis în multe case pentru voluntari, oamenii sunt ospitalieri, dar se feresc să-și deschidă vreo afacere, pentru că „te omoară birocrația, sunt fel de fel de piedici pentru producătorii mici. Statul nu te sprijină cu nimic. Sunt puși doar să fure și să strice. De aici din comună or fost, pe vremuri, Eftimie Murgu, Ioan Sârbu, tot din zonă o fost Traian Doda, ăia or fost adevărați bărbați de stat. Ăștia închid și vând tot. Țara asta era un cântec, pământul rodește doar să arunci sămânța, dar nu mai ai cu ce, că noi ne-am delăsat și ne-am dus să muncim pentru alții. Voința și mentalitatea lipsesc”, spune cu năduf un localnic.
„Autoritățile locale fac eforturi mari, dar trebuie să ne ajute și de sus. Aici s-ar putea trăi din turism, ăsta e viitorul, Dumnezeu ne-o înzestrat cu tot ce trebuie dar nu sunt bani. Probabil ar trebui o descentralizare, o autonomie”, mai spun localnicii. „Nu departe de comună se află și cascada Bigăr, mulți vin să vadă morile, dar din păcate nu știm să facem turism, celor care vin trebuie să le oferi condiții și alternative”.
Vechi ocupații, pe cale de dispariție
Turismul ar putea salva așezarea, mai ales că, încet-încet, vechile ocupații care asigurau traiul locuitorilor sunt pe cale de dispariție. Sâmbătă a mai avut loc la Eftimie Murgu un alt obicei al Banatului Montan păstrat din moși strămoși, măsuratul oilor.
O parte din săteni își trimit oile la stână, unde, tot după obiceiuri străvechi, se măsoară laptele pe care îl dă fiecare oaie, pentru a se stabili cantitatea de brânză pe care o primește stăpânul lor. Baci este ales cel ale cărui oi dau cel mai mult lapte, și până la toamnă, când oile coboară din nou în sat, e ajutat de încă trei ciobani. În timp ce oile sunt mulse, mieii se rumenesc la proțap, și când toată treaba e terminată, se întinde o masă câmpenească, sfințită de preot.
Pe vremuri, comuna avea peste 4.000 de capete de oi, peste 2.000 de vaci și 28 de stâne, la fiecare casă erau animale. Astăzi au mai rămas doar trei stâne și multe oi din sat sunt date unor fermieri, pentru brânză mai puțină, pentru că „tineretul nu mai știe să mulgă, după ce vor dispărea bătrânii, n-o să mai fie nimic. E păcat că se pierd obiceiurile. Cei de la oraș mai ajung în sat la câte o sărbătoare, dar nu mai vin să muncească, vin la toate gata. Tineretul vrea să câștige bani mâine, toată lumea vrea să plece. Copiii nu mai știu care-i veveriță și care-i iepure, nu mai sunt învățați de mici să crească animale și să prindă drag de ele” spun bătrânii satului.
Deocamdată, campania asociației „Acasă în Banat” va continua în această vară, și va încerca, și cu ajutorul unui număr cât mai mare de localnici, să facă zona atractivă pentru turiști și să promoveze produsele locale. Următoarea etapă este programată în luna iulie.
Foto: Constantin Duma
