Legendele Crișurilor, râurile cu aur din vestul țării. Ce monumente vechi de...

Legendele Crișurilor, râurile cu aur din vestul țării. Ce monumente vechi de sute de ani puteți vizita în zonă

0
DISTRIBUIȚI

O excursie pe valea Crișului Alb, cursul de apă care izvorăște din Munții Bihorului și străbate mai multe depresiuni din județele Hunedoara și Arad, își continuă cursul prin Câmpia de Vest și se varsă într-un râu din Ungaria, dezvăluie celor care aleg să o străbată importanța economică pe care acesta a avut-o, o arie naturală protejată cuprinsă între Ineu și Gurahonț, locuri ideale pentru amatorii de pescuit, dar și o mulțime de așezări rupte de lume și cvasi-necunoscute, dar pline de farmec arhaic.

Legendele Crișurilor, râurile cu aur din vestul țării

Cele trei râuri care străbat Țara Crișurilor au legendele lor, legate de zăcămintele aurifere ascunse în inima munților. Una dintre ele istorisește povestea unui crai care trăia la câmpie și era vestit pentru lăcomia sa după aur. Auzise de mina de aur aflată în munți, dar locul era cunoscut doar de Criș-cel-Bătrân și cei trei fii ai săi. Craiul i-a luat ostatici pentru a afla unde se ascunde comoara, iar bătrânul a fost omorât în chinuri, pentru că n-a vrut să dezvăluie taina. Cei trei băieți au hotărât să destăinuie locul ascunzătorii pentru a scăpa cu viață și a-și răzbuna tatăl, și au pornit spre răsărit, însoțiți de soldați. După un drum lung și istovitor, la un moment dat, fiecare a arătat alt drum și au luat-o în direcții diferite. Feciorul care pornise spre miazăzi a găsit comoara în munți dar când a vrut să o aratre soldaților, Vâlva Comorii l-a fermecat și l-a transformat în stană de piatră, iar pământul pe care a călcat, în apă curgătoare. Și ceilalți doi frați au avut parte de aceeași soartă, pentru a nu găsi niciodată comoara. Feciorul iute din fire s-a transformat în Crișul Repede, cel cu ochii întunecați în Crișul Negru, cel cu pielea albă ca spuma laptelui, în Crișul Alb, iar soldații, în alte Crișuri mai mici.

O altă legendă vorbește despre cei trei frați Criș porniți pe urmele unor uriași care, prin farmece, au prădat holdele și au omorât vitele, lăsând oamenii să moară de foame, apoi au luat pământurile, arama, aurul și fierul și le-au zăvorât în munți, cu trei lacăte mari de piatră. După multe peripeții și lupte care au durat zile și nopți, uriașii au fost biruiți, dar toate bogățiile au rămas zăvorâte sub lacătele pe care numai uriașii le puteau desface. Voinicii știau însă că acestea puteau fi desfăcute dacă, de bună voie, ei se vor preface în ape, pentru ca belșugul să revină pe pământ. Cu bogățiile din munți, oamenii și-au făurit unelte și podoabe timp de mai multe veacuri și încă ar mai avea de lucru, iar apele au făcut câmpiile să rodească. Dincolo de legende, în apele din apropierea izvoarelor s-au zărit, adesea, strălucind firicele din prețioasele zăcămintele ale Munților Apuseni.

O construcție hidrotehnică unică și așezări cu datini străvechi

Peisajul străbătut de Crișul Alb este unul de poveste, cu meandre printre dealurile domoale,  acoperite de păduri și poenițe, și văile Țării Zarandului. Canalul Morilor, o construcție hidrotehnică artificială din prima jumătate a secolului al XIX-lea, de aproape 80 de kilometri, amenajată pe malul stâng al râului prin grija stăpânilor de domeniu din zonă, este unic pe teritoriul României prin modul în care a fost proiectat și a avut o mare importanță economică până la naționalizarea din 1948, când morile au trecut în proprietatea statului și, treptat, au fost lăsate în părăsire. Acum, lacurile piscicole de la Seleuș și zona dintre Socodor și Vărșand sunt locuri  de atracție pentru pescari.

În satele pastorale, pastoral-agricole și meșteșugărești din Țara Zarandului, precum Leasa, Aciuța, Tălagiu sau Răpsig, viața e rânduită după datini străvechi, în care toate evenimentele importante se petrec în lumea satului, respectând obiceiurile de altădată.

Monumente istorice și rezervații

În vechea comună Hălmagiu de la poalele Munților Bihor există o biserică ortodoxă voievodală ridicată în 1440 de voievodul Moga, o biserică în stil baroc din secolul al XVIII-lea, cu picturi murale în stil bizantin și ruinele unei cetăți din secolul al XVI-lea, iar în satele care aparțin de comuna Vârfurile, se mai pot vedea vechi bisericuțe de lemn, precum cea din satul Vidra, monument istoric, ridicată în anul 1724, sau biserica din Groși, dar și un cazan de fiert țuică, ocupație tradițională a locuitorilor.

În comuna Gurahonț, pe malul stâng al Crișului, se întinde „Arboretumul Sylva”, un parc dendrologic cu sute de specii care datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea și nu departe de comună, în apropierea satului Zimbru, se află o rezervație unică în țară, numită „Dosul Laurului”, și cuptorul de topit fier de la Jumelț, recent restaurat și inclus în circuitul turistic. Biserica din comuna Almaș, ridicată în 1889, este o construcție impresionantă, căreia i s-a adăugat, după 1990, „Fântâna Iordanului”, un bazin în formă de cruce bizantină, un simbol al botezului lui Iisus Christos.

În zona de câmpie străbătută de Crișul Alb se păstrează încă edificii din vremurile în care ținutul era locuit de familii nobiliare, precum reședința contelui Waldstein din Sebiș, construită în 1814, în stil baroc târziu, un punct turistic al orașului. În comuna Bocsig există un castel al principelui sârb Alexandru Karagheorghevici, iar la Mocrea, castelul baronului Solymossy László – în prezent spital de psihiatrie –  construit în 1834 în stil clasicist și înconjurat de un mare parc dendrologic.


Sunt doar câteva din locurile care merită vizitate pe valea Crișului Alb.

Surse foto: wikipedia.org, romania-travel-guide.com, comuna-almas.ro, mapio-net, cniptarad.ro, zigzagprinromania.com

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.