Cristina Struța este doctorandă la Facultatea de Muzică și Teatru a Universității de Vest din Timișoara, și director artistic al Festivalului Internațional Timorgelfest și al Festivalului Barocul în Ipostaze Contemporane. A început studiul pianului la vârsta de cinci ani, urmând ca mai târziu să îmbrățișeze orga. În anul 2016 a absolvit Facultatea de Muzică și Teatru din Timișoara, iar în anul 2018 a absolvit studiile de master ale aceleiași facultăți, unde în prezent este doctorandă. Din anul 2019 este studentă la Haute Ecole de Musique de Lausanne, Elveția la clasa profesorului Jean-Christophe Geiser. Am realizat un interviu – portret cu Cristina Struța din care am aflat amănunte inedite despre activitatea ei.
– De unde vine pasiunea ta pentru muzică ? Ce amintiri frumoase ai din copilărie și care au fost primele evenimente la care ai apărut în fața publicului?
– La vârsta de cinci ani tatăl meu mi-a cumpărat o orgă și a început să mă învețe diverse cântecele din repertoriul copiilor. Ulterior, am dat examen pentru a intra în clasa I la Colegiul Național de Artă Ion Vidu din Timișoara, unde am intrat si am avut ocazia să pot să studiez pianul cu doamna profesoara Doina Cărăbaș. Cele mai frumoase amintiri sunt legate de modul în care tatăl meu s-a implicat, până în clasa a doua a învățat efectiv cu mine toate lucrările de la pian. În clasa a patra am început să studiez alături de doamna Flora Toth, până la liceu. Primele apariții in fata publicului mi le amintesc si acum extrem de fidel, au fost serbările de final de an școlar, olimpiadele de la Arad, Deva, concursurile de pian, Concursul Alma Cornea Ionescu unde nu era an să nu particip.
– Aveai emoții înaintea recitalurilor? Mai ai și acum?
Da. Aveam emoții foarte mari înaintea recitalurilor și a concursurilor. În prezent emoțiile sunt constructive și reușesc să le gestionez. M-a ajutat enorm faptul că din perioada liceului de când am început să studiez orga am participat la numeroase concerte, recitaluri, turnee, concursuri.
– La vârsta de 14 ani ai îmbrățișat orga. Care a fost motivul pentru această trecere și cum au fost anii de studio la Facultatea de Muzică și Teatru, pe care ai absolvit-o cu cinci ani în urmă?
– Mărturisesc că nu știam foarte multe despre orgă. Din clasa a IX-a am început treptat să descopăr orga și repertoriul ei. La început tranziția mea de la pian la orgă a fost complicată pentru că trebuia să recuperez tot ce ținea de tehnica de pedalier eu neavând orgă acasă.
Clasa de orgă a Facultății de Muzica din care am făcut si eu parte ca si elevă si studentă timp de zece ani, a fost o clasă extrem de activă în care profesorul dr. Felician Roșca m-a îndrumat si implicat în multe activități de succes. Participam la concursuri în țară și în străinătate, în fiecare an participam la cursuri de măestrie sau turnee în diferite țări. În cadrul Festivalului de Muzică de Orgă încă de pe atunci eram voluntar împreună cu colegii mei, savuram fiecare recital de orgă și fiecare invitat. Ne bucuram să cunoaștem anual profesori noi care veneau în festival.
– Ai câștigat numeroase premii în România și în străinătate. Care a fost cea mai important distincție și de ce?
– Toate premiile câștigate, atât în România, cât și în străinătate, au fost importante pentru mine și înseamnă enorm pentru cariera mea muzicală, însă cel mai important moment a fost admiterea mea la Haute Ecole de Musique din Lausanne (Elveția). Mi-am dorit să pot studia acolo și faptul că am fost admisă și posibilitatea de a lucra cu profesorul Jean-Christophe Geiser a însemnat enorm pentru mine ca și muzician.
– Ai avut ocazia să cânți în multe locuri. Cât de mult te-au ajutat aceste experiențe? Ce lucruri ai învățat și care au fost momentele mai puțin plăcute pe care le-ai experimentat?
– În cazul nostru ca și organiști fiecare concert și fiecare instrument pe care cântăm este o promovare. În anul 2016 am avut bucuria să pot participa ca și studentă într-un turneu de două săptămâni în Franța unde am descoperit orgile Cavaille-Coll și după această superbă experiență mi-am ales tema pentru studiile de master și de doctorat. (Muzica romantică franceză). Au fost și momente mai puțin plăcute sigur, sau să le spunem amuzante. Am avut recitaluri de orgă, pe instrumente fără motor, unde aveam nevoie de o persoană care să pompeze aer pentru ca instrumentul să poată suna.
– Ești doctorandă la Facultatea de Muzică și cadru didactic asociat pentru specializarea orgă, acompaniament cu orgă, muzică de cameră cu orgă la aceeași instituție. Cum vezi tu nivelul culturii muzicale în general în țara noastră? S-a schimbat ceva în ultimii ani, mergem în general „spre bine“, sau nu?
– Sunt bucuroasă să pot să coordonez clasa de orgă a Facultății de Muzică și Teatru din Timișoara, este o mare bucurie, dar în același timp și o mare responsabilitate. Anul trecut am pornit cu doi studenți, iată anul acesta sunt șase studenți fapt care mă bucură. M-am dedicat în ultimii ani unor proiecte care se adresează comunităților rurale pentru că din punctul meu de vedere este o discrepanță foarte mare în România între mediul urban si rural. Asa s-a născut proiectul #Concerte’n sat, care își propune să ducă muzica clasică în locuri în care ea nu a ajuns niciodată, la sate.
Ca și țară avem foarte mult de lucru, trendul este bun însă viteza cu care îmbunătățim tot ce ține de educație și cultură este mult prea mică.
– Ce părere ai de muzica „cultă“ și muzica „pop“? Există muzică „pentru elite“ și „pentru mase“?
– Muzica cultă de mult nu mai este numai pentru elite. Regăsim în publicul instituțiilor de cultură din Timișoara mulți tineri care vin, care se documentează si sunt interesați de muzica clasică. Iată că și în cadrul Festivalului de Muzică de Orgă, unde teoretic avem un public nișat, am reușit să atragem tineri, copii. Este foarte important ca și muzicieni să ne adresăm tuturor, să realizăm un program cu lucrări care să fie atractiv pentru toată lumea și să nu fie selectiv.
– Ești director artistic al Festivalului Internațional Timorgelfest. Cât de greu este să organizezi un asemenea festival în vremurile complicate pe care trăim? Care sunt cele mai mari provocări și satisfacții pe care le poți avea după un asemenea eveniment?
– Este într-adevăr complicat să organizezi un festival de dimensiunea festivalului de muzică de orgă, care se întinde pe aproape trei săptămâni în fiecare an, în luna octombrie. Cele mai mari provocări în ultimii doi ani au fost cele legate de pandemie, de modul cum se vor realiza recitalurile, dacă se vor putea organiza. Un festival de acest nivel trebuie organizat cu un an înainte și din păcate în ultimii doi ani de zile, a trebuit să funcționăm pe mai multe scenarii. Faptul că ne desfășuram festivalul în biserici a fost un avantaj, am transmis prin livestream toate concertele.
Satisfacția mea este strâns legată de bucuria publicului, de faptul că de câțiva ani tinerii participă la festival, avem un public meloman în Timișoara, prezent la toate recitalurile din festival însă la fiecare ediție am bucuria să văd că vin tineri care sunt plăcuți impresionați și care revin cu drag. Din această ediție ne adresăm și copiilor. Noutatea acestei ediții a fost Cine-Concert-ul care a avut loc duminică în 17 octombrie în Aula Magna. A fost punctul culminant al acestei ediții și totodată pot spune evenimentul meu de suflet.
– Care a fost concertul care te-a marcat cel mai tare în cariera ta și de ce?
Au fost foarte multe concerte. Câteva dintre ele ar fi: Recitalul de orgă și sand art (pictură în nisip) realizat împreună cu Mariana Pachiș, Recitalul de orgă și pian realizat împreună cu pianista Adriana Dogariu, Recitalul de orgă și duduk realizat împreună cu Cosmin Bălean. Pe lângă aceste recitaluri, au fost concertele simfonice unde am avut bucuria să pot colabora cu Filarmonica Banatul din Timișoara și cu dirijori extraordinari precum: Gheorghe Costin, Nicolae Moldoveanu, Radu Popa, Tiberiu Popovici etc.
– Care sunt principalele atu-uri ale unui muzician „bun“? Cât contează teoria și cât contează „urechea“?
– În primul rând este necesar să fi disciplinat. În acest domeniu disciplina cu tine însuți este esențială. Talentul este necesar și o bună formare încă de mic. Un muzician bun este o combinație de talent, multă muncă, disciplină, profesori care să te ghideze, șansă si răbdare.
– Cum arată o zi tipică în viața ta?
Cursuri cu studenții, repetiții, sedințe, elaborare de proiecte noi, implementarea celor câștigate, multă muzică, oameni dragi, cărți, muzică și cafea.
– Care este mesajul tău pentru melomani în vremurile de pandemie pe care le traversăm? Crezi că „după“ scena muzicală va arăta la fel ca în trecut?
– Pentru melomanii festivalului de muzică de orgă Timorgelfest – MULTUMESC! Pentru faptul că ne susțin și sunt alături de noi prin prezența lor la fiecare recital. Faptul că ne desfășurăm festivalul de 21 de editii este în mare măsură datorită lor. Sper ca după această perioadă complicată să ne revedem cât mai mulți în sălile de spectacol, să putem să oferim emoție, bucurie, liniște cât mai multor spectatori.
– Ce părere ai de concertele transmise prin live streaming?
– Cred că orice întâlnire a generațiilor tinere cu arta este bună. A avut și pandemia lucrurile ei bune și anume faptul că multe persoane au ajuns în perioada de lock down să asculte muzică, să urmărească concerte pe livestream, să reia studiul unui instrument. Am folosit și noi în cadrul Festivalului de muzică de orgă livestream, a fost o soluție pentru perioada pe care o traversăm, însă sigur că prezența într-o sală de concert nu va putea fi înlocuită de un livestream. Îmi este teamă însă să nu ne obișnuim cu această comoditate pe care am întâlnit-o, de ce să mă deplasez când pot de pe canapeaua mea din living să ascult.
– Se poate trăi decent din muzică în România?
– Da, se poate trăi decent. Sigur că este o mare diferență față de alte țări unde un muzician este respectat și văzut într-un alt mod, însă se vede și în România o îmbunătățire.
– În general, crezi că lumea este curioasă să descopere noi orientări muzicale sau se ghidează după principiul de „efectul de turmă“?
– Ca și director artistic al Festivalului de Muzică de orgă Timorgelfest mi-am propus să aduc în fiecare ediție ceva nou, inedit. Am descoperit și eu și mi-am confirmat că da publicul vrea să vadă, să audă ceva nou, este stârnit de lucruri inedite. De aceea în ultimele ediții am avut recitaluri de orgă și pian, trompetă, duduk, sand art, iată anul acesta Cine-Concert.
– Care este visul tău muzical? Unde te vezi peste cinci ani, ce planuri de viitor ai?
– Visul meu muzical este să reușesc să înregistrez integrala simfoniilor lui Charles Marie Widor (zece la număr, să vedem dacă îmi ajung cinci ani sau îmi trebuie mai mulți) :)). Îmi doresc să construiesc o clasă de orgă cu studenți pasionați, talentați și dornici să facă performanță.
