Scriitoarea Corina Ozon revine acasă: „Cel mai greu este să menții un...

Scriitoarea Corina Ozon revine acasă: „Cel mai greu este să menții un succes, ești ca un căpitan care ține vaporul în echilibru pe timp de furtună“

0
DISTRIBUIȚI

Scriitoarea Corina Ozon revine acasă pentru o întâlnire de suflet care va avea loc vineri, 8 octombrie, de la ora 18, în curtea interioară a restaurantului Raku Sushi (Piața Unirii) unde cărțile ei vor fi punctul de pornire al discuției și vor putea fi achiziționate direct de la autoare, cu autograf.

„Vom vorbi despre relații, cupluri longevive, povești de viață adevărate, dar și despre scriitoarele din literatura de azi și modul de abordare a scriiturii. Evenimentul va include sesiuni Q&A și de autografe, iar participarea se face cu certificatul verde“, au transmis organizatorii acestei întâlniri.

Corina Ozon este absolventă a Facultății de Filologie, secția română-franceză, Universitatea Timișoara, și a Facultății de Jurnalism și Știintele Comunicării, Universitatea București. A publicat nouă cărți la Editura Herg Benet (Seria „Amanții”- cinci volume, 2014-2018, volumul de proză scurtă „Până când mă voi vindeca de tine”, 2016, romanul „Tentații”, 2016, romanul „Codul lui Zoran”, 2018, „Dincolo de furtună” , 2019) și una la Editura Univers („Despre iubire, cu instrucțiuni de folosire”, 2017). A fost inclusă de către Revista Capital în Top 100 femei de succes pe anul 2017. Iar în 2018 a fost nominalizată la Public Relations Professional of the Year la Gala PR Award. În cele ce urmează am realizat un interviu cu Corina, în care am aflat o serie de amănunte inedite din cariera ei.

– Din mărturisirile lui Raul Dudnic am aflat că în 1986 ai cântat ca backing vocal la un festival studențesc. De unde vine pasiunea ta pentru muzică și ce amintiri plăcute ai din acea perioadă când ai apărut pe scenă? Ce rol a avut (și are) muzica în viața ta?

– Raul Dudnic este un prieten vechi și e foarte frumos din partea lui să-și amintească acea secvență. Lucrurile au stat în felul următor: ne-am împrietenit când el a compus melodiile pentru o piesă de teatru, un music-hall după „Alice, în Țara Minunilor”, în regia lui Mircea Iosif. O piesă cu care am participat la multe festivaluri și am luat premii. Acolo juca și Luminița Cicortaș (acum stabilită în Noua Zeelandă), iar cum noi și cântam în piesă, Raul ne-a remarcat. Ca să fiu cinstită, Luminița avea (sper să mai aibă) o voce senzațională. Raul era într-o o trupă și aveau nevoie de backing vocals, așa că, într-un timp scurt, am învățat versurile și gata. Despre apariția pe scenă nu-mi amintesc decât că îmi era teamă să nu uit versurile. Dar, da, sunt amintiri frumoase! Muzica e una dintre marile mele pasiuni, ca ascultător. Nu am o voce atât de bună pe cât mi-aș fi dorit, nici nu am lucrat-o, dar, recunosc, mult timp m-am visat cântăreață de succes în timp ce cântam singură prin casă.

– Te-ai născut la Timișoara și ai devenit cunoscută datorită jurnalismului de investigație, după ce te-ai mutat la București. Cum te-ai adaptat vieții din Capitală și ce amintiri ai din perioada ta de jurnalism… care-s diferențele între jurnalismul de atunci și cel din zilele noastre?

– M-am adaptat foarte greu, era în anii ’90, venisem ca studentă la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, când București era un oraș gri, murdar, haotic, iar eu veneam din liniștita Timișoara, cu oamenii ei calmi. A durat ceva până ce lucrurile să se așeze. Pe de altă parte, astfel a oferit ziariștilor subiecte nenumărate, din cele mai abisale zone de investigație. Lumea proxeneților și a prostituatelor, a cămătarilor, a aurolacilor din canale, sunt doar câteva dintre acestea. Desigur, presa de atunci lucra cu alte unelte, le putem considera învechite, unele dintre ele fiind pixul, hârtia și mașina de scris. Presa de acum e modernizată și e aliniată la noua tehnologie, ceea ce este o evoluție firească. Pentru mine, cei peste 12 ani de presă au fost plini de adrenalină, tocmai pentru că ne provoca să găsim tot felul de metode de adaptare. Cu siguranță m-aș adapta și la ce se întâmplă azi în presă, însă există un timp când trebuie să știi să te oprești. Ceea ce am și făcut în 2003, specializându-mă în PR și Comunicare.

– Ai debutat cu „Zilele Amanților”, în 2014, după o serie de postări pe blogul personal. Romanul tău a avut un succes fenomenal. Te-a schimbat acest succes „peste noapte“ pe plan profesional sau personal?

– Probabil că m-a schimbat, nimeni nu poate rămâne nemarcat, pentru că succesul ca și eșecul ne influențează stilul de viață. Cel mai greu este să menții un succes, ești ca un căpitan de navă care ține vaporul în echilibru pe timp de furtună. Succesul nu e ușor de dus. Recunosc că mi-a afectat viața personală, în sensul că m-am izolat pentru a crea mai mult spațiu personal. Vorbeam acum câteva zile cu Ioana Duda, scriitoare și colegă de editură, timișoreancă și ea, că scrisul te aruncă într-un fel de hău din care ieși foarte greu. Oamenii cred că a scrie e ceva facil și îți aduce numai beneficii. Însă procesul scrierii te consumă foarte mult și cere renunțări. Cele mai afectate au fost relațiile, însă partea bună, ca o compensare, este că am călătorit mult, în locuri la care nici nu visam, am cunoscut oameni, am legat prietenii. Dacă pun în balanță, sunt în câștig. Viața personală vs. Viața socială, pentru că tu începi să nu-ți mai aparții. Echilibrul ți-l dau familia, copilul și prietenii adevărați și sunt o norocoasă din punctul acesta de vedere. Cred că cea mai sănătoasă atitudine este să te faci că nu observi succesul, așa mă comport eu. Am același job și nu amestec lucrurile niciodată.

– Care sunt atu-urile unui scriitor de succes în România? Ce fel de cărți trebuie să scrii ca să ai succes în rândul publicului?

– Nu pot să-ți răspund exact la această întrebare, deoarece parametri succesului diferă, fiecare grup literar are standardele sale. Există succes fără a avea vânzări foarte mari, dar contează mult imaginea, brandul autorului și valoarea sa, și există succes în cazul vânzărilor foarte mari, dar unde autorul poate fi mai puțin vizibil în viața publică. Dar avem și situația când o imagine foarte apreciată are vânzări mari de carte. Cred că toate cazurile sunt valabile, pentru că noțiunea de succes și-a schimbat mult sensurile, mai ales odată cu apariția internetului și a rețelelor de socializare. Din punctul meu de vedere, publicul rămâne principalul criteriu de selecție.

– Zilele acestea vei fi prezentă la Timișoara la evenimentul „7 ani cu Seria «Amanții» și celelalte povești“. Ce surprize pregătești pentru această întâlnire?

– Este o mare bucurie pentru mine de fiecare dată când revin acasă. Voi avea invitați din domenii diferite, care vor vorbi despre relații, secretul cuplurilor longevive, dar și despre scritoarele din literatura de azi.


Vor fi alături de mine Daniela Rațiu (scriitoare), Cosmin Neidoni (scriitor), Alina Hadded (jurnalistă și antreprenoare), Cristian Luțescu (coach), iar moderatoare Noemi Varga, buna mea prietenă care mă ajută la fiecare eveniment timișorean. Dintre surprize dezvălui un moment inedit cu actorul Otniel Floruț și cantatuorul Cristian Săftescu-Jescu, dar și câțiva invitați care reprezintă vocea publicului cititor. Locul este minunat, grădina interioară de la Raku Sushi din piața Unirii nr 13, și le mulțumesc celor de acolo pentru găzduire.

– Cât de greu este să publici cărți într-o țară unde numărul librăriilor este insuficient? Care este publicul tău țintă? Cum vezi tu consumul de literatură al tinerei generații?

– Ceea ce vine după scrierea cărții implică eforturi susținute. Pentru că scriitorul este și agent de promovare, de vânzări, organizator de evenimente. Devine un mic antreprenor de sine pentru a-și promova cărțile. Și nu e vorba doar de lipsa librăriilor, ci și de lipsa resurselor din edituri, care nu pot avea departamente de publicitate și marketing. Nu mai spunem de procentul infim al drepturilor de autor ! Tânăra generație citește, eu am cititori de la 18 până la 70+, de exemplu. Important este să se simtă motivat să citească adică să-i oferi subiecte de interes, și mai e o chestiune de gust. Am cititori cu studii medii, dar și cu studii superioare și doctorate, am cititori din instituții de stat, dar și mulți corporatiști. Oamenii citesc, vin la evenimente de carte, cumpără cărți din librării, sunt motive pentru care eu continuu să scriu.

– Cum arată o zi tipică în viața ta? Câte ore pe zi… scrii?

– Nu am un număr de ore, scriu cât am dispoziție. Nu-mi impun o normă. Am norocul unui editor profesionist și foarte smart, care e vizionar și foarte echilibrat, Alex Voicescu, editura Herg Benet.
Lucrez opt ore pe zi la o companie națională, ca șef PR&Comunicare. Mai am două site-uri de care mă ocup și am grijă să le updatez, corinaozon.com și dupa35.com. Răspund la mesaje pe toate canalele și la comenzile de cărți cu autograf. Pe perioada restricțiilor severe de anul trecut am avut o serie de podcasturi video pe canalul YouTube, pentru a menține interacțiunea, iar după lockdown am scris volumul 6 din Seria „Amanții” – „Carantina amanților”, pe care-l aduc la Timișoara. Acum sunt ocupată cu teza de doctorat pe care urmează să o susțin și am făcut o pauză de la scris cărți. Sunt doctorandă la Școala doctorală în Științele Comunicării (Universitatea București) și la CORHIS – Universitatea Paul Valery, Montpellier.

– Cum vezi tu pașii care se fac în implementarea noțiunii de Timișoara Capitală Culturală Europeană? Ce ne lipsește și la ce capitole stăm bine?

– Nu prea sunt la curent cu procesul de implementare de care spui, pentru că locuiesc la București. Știu sigur că există voci și valori culturale bănățene, și ar fi de dorit să facă o echipă formidabilă pentru o desfășurare memorabilă a evenimentelor care vor avea loc sub aceste auspicii onorante și oportune pentru oraș. Timișoara are actori, prozatori, poeți, pictori, sculptori, critici literari publicații culturale cu tradiție și foarte diversificate, dar și instituții de cultură apreciate.

– Cum vezi tu nivelul culturii …în general în țara noastră? S-a schimbat ceva în ultimii ani, mergem în general „spre bine“, sau nu?

– Lucrurile ar putea să meargă și mai bine, însă problemele de buget, resurse, salarii, condiții oferite sunt foarte dificile. Practic artiștii muncesc doar de dragul artei. Nu există o preocupare pentru a pune reflectorul pe cultură și a-i oferi spațiul pe care-l merită, iar politizarea este excesivă, sufocând arta. Culmea, cultura ar putea aduce foarte mulți bani, dacă ar fi gândite strategii pe termen lung și moderne, așa cum există în alte țări.
Literatura a evoluat, destul de greu, dar s-a schimbat. S-a putut vedea acest lucru la târgurile de carte bianuale, Bookfest și Gaudeamus, care erau superaglomerate. Faptul că există atâtea edituri indică o cerere, cred eu, altfel cum ar rezista? Varietatea genurilor, ca și apariția librăriilor online și a ebook-urilor toate au făcut ca să ajungă mai ușor cărțile la cititori. În plus, internetul a creat punți cu cititorii români din afară, eu însămi am avut evenimente de carte în străinătate și am văzut bucuria de a citi cărți în limba română. Încet, încet, cititorii încep să aibă încredere și în autorii români.

– Care este partea ta favorită în procesul creativ al tău? Care este partea cea mai puțin plăcută?

– Cea mai plăcută etapă este cea în care am povestea bine conturată înainte de a o scrie. Durerile de spate și de gât reprezintă partea mai puțin plăcută a scriiturii.

– În creațiile tale încerci să vii cu ceva original sau vrei să le oferi oamenilor ceea ce vor ei să citească?

– Cred că fiecare scriitor îți pune amprenta pe propria scriitură și a scrie este un act egoist, o faci în primul rând pentru tine. Singura situație în care am scris ceea ce voiau oamenii să citească a fost la seria „Amanții”, care a ajuns la șase volume, tocmai pentru că se cerea continuarea. Dar de aceea este și serie, acesta e conceptul, să continue pentru că oamenii doresc asta. Însă da, în vremurile de azi, este bine să ții cont și de gusturile în lectură, însă și gusturile se formează. În celelalte cărți pe care le-am scris nu m-am gândit la asta, însă subiectele abordate cu siguranță au fost de interes. Dar povestea este cea care cucerește, de fapt, deci stilul și tehnica narativă.

– Care este mesajul tău în vremurile de pandemie pe care le traversăm? Crezi că „după” …cultura în general …va arăta la fel ca în trecut?

– Mesajul meu este „Mergi mai departe!”. Eu asta cred, că trebuie să facă oricine. Acest lucru implică puterea de adaptare, reziliență, provocarea limitelor, dar important este să nu te oprești. Pentru sănătatea mentală, în primul rând, și pentru continuitatea planurilor. Cu siguranță că și cultura va fi afectată de aceste schimbări sociale impuse de criza sanitară, dar eu gândesc că va fi în sens evolutiv.

– Ce planuri de viitor ai?

– Legat de cărți, este posibil să mai fac evenimente în țară, în condițiile date, și, după ce termin cu doctoratul, să continuu la cartea începută înainte de pandemie, un roman thriller polițist. Sau altceva, depinde de stare.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.