Povestea familiei Bohus, nobilii care au lăsat în urmă numeroase clădiri-monument în vestul țării FOTO

Administrația comunei Șiria a decis, recent, să restaureze cele 17 morminte ale familiei nobiliare Bohus și capela aflată deasupra acestora din cimitirul catolic al localității, aflate în avansată stare de degradare. Complexul funerar este supus unei reabilitări complexe, atât în semn de prețuire pentru cei care au jucat un rol important în istoria localității, cât și pentru a aduce acest loc de veci în atenția publicului și a turiștilor. Lucrările au început de curând și se dorește finalizarea lor până la sfârșitul anului.

Amprenta familiei Bohus asupra localității Șiria

De numele familiei Bohus se leagă existența unor clădiri monument din Șiria și Arad și evenimente istorice care depășesc sfera interesului local.

Emeric Bohus, care provenea dintr-o familie de origine slovacă maghiarizată, este menționat încă în 1741 ca prim procuror al comitatului Arad, iar în anii următori a deținut alte funcții importante, și totodată domenii primite prin donație regală. În schimbul pustei de la Zimand oferite autorităților de la Viena, care doreau să mute orașul Arad din vecinătatea cetății pentru a-l poteja, a primit domeniul Șiriei, împreună cu titlul nobiliar de baron. Mutarea orașului n-a mai avut loc, dar familia Bohus și-a pus o puternică amprentă asupra Șiriei.

În 1824, urmașul său, baronul János Bohus, a început construirea unui impozant conac pe domeniu, în elegantul stil neoclasic caracteristic zonei de câmpie din vestul țării în prima jumătate a secolului al XIX-lea, care a fost terminat în 1838. Conacul cu 30 de încăperi avea la intrare o terasă străjuită de patru coloane dorice și era înconjurat de un parc întins, în care statui ale personalităților vremii așteaptă să fie repuse în circuitul public. János Bohus a fost și cel care a organizat la Șiria, cu mare succes, primul concurs de echitație după model englezesc.

Conacul și revoluția pașoptistă

În vara anului 1849, după înfrângerea revoluționarilor maghiari de trupele țariste pe câmpul de lângă Șiria, în bibilioteca din conacul lui János Bohus, înalt funcționar public al comitatului, au avut loc tratativele dintre reprezentanții celor două tabere pentru capitularea revoluționarilor, la o masă care se păstrează și astăzi. Soția lui János Bohus, Antónia Szögény Bohus, o aristocrată maghiară care s-a remarcat prin mai multe acțiuni cartitabile pentru cei săraci, s-a implicat în înființarea primelor grădinițe și în viața culturală, amenajase la conac un loc pentru îngrijirea răniților iar detalii din întâlnirea de la conac între conducătorul revoluționarilor, care îi era văr, și comandantul trupelor țariste, s-au păstrat într-un fragment din jurnalul ei. Soția lui János Bohus a continuat să-i ajute pe revoluționarii închiși după înfrângerea revoluției, în ciuda amenințărilor primite din partea autorităților.

Celor trei fii ai lui János și ai Antóniei Bohus, care dețineau o avere însemnată și importante demnități publice, li se datorează implicarea în construirea unor căi ferate de interes local în comitatul Arad, în dezvoltarea economică a zonei, în înființarea unor școli și a fabricii de coniac și lichior din Șiria, precum și crearea clubului foto din Arad, ei continuând  și actele de caritate ale mamei lor.

În prezent, clădirea adăpostește o secție a Complexului Muzeal Arad, dedicată scriitorului Ioan Slavici, născut la Șiria, și compozitorului Emil Monția, care și-a petrecut o bună parte din viață în comună, precum și o cameră cu piese păstrate din timpul revoluției pașoptiste, iar în clădirile anexe se află biblioteca și căminul culturalal comunei.

Un palat emblematic pentru Arad

Într-o epocă de remarcabilă dezvoltare urbanistică a orașului, în anii cunoscuți drept „la belle époque”, frații Bohus au construit în vecinătatea teatrului, chiar pe locul fostei case a familiei, cea mai mare clădire a Aradului, un palat cu trei etaje și mansardă, cunoscut și astăzi cu numele de palatul Bohus. Palatul care se întinde pe trei străzi, cu fațada principală pe fosta stradă Zrinyi (ulterior Anatole France și în prezent Vasile Goldiș), a fost proiectat de cunoscutul arhitect Szántay Lajos, în stil Secession, cu o mare diversitate de elemente decorative geometrice și vegetale în tencuială și ornamente de fier forjat, extrem de originale.

Construcția palatului a început în anul 1912 și se pare că a fost terminată doi ani mai târziu, lucrările decurgând într-un ritm extrem de rapid. La parter se aflau magazine și ateliere faimoase, primul cinematograf proiectat exclusiv în acest scop, care a fost inaugurat în 1913 și a funcționat neîntrerupt până în anii ˋ90, fiind cel mai select cinematograf al orașului, iar la primul etaj se aflau sediile unor instituții bancare care acordaseră credite pentru construirea palatului, preluate în anii interbelici de Banca Românească. La etajele superioare au fost amenajate apartamente  confortabile, cu camere spațioase, toate dependințele necesare, încălzire centrală, apă și curent electric. Palatul avea la cele trei scări patru ascensoare, printre primele din oraș, spălătorie și uscătorie, și locuințe ale portarilor, care se ocupau de întreținerea imobilului.

Clădirea, un monument istoric al orașului, este astăzi foarte degradată, cu multe ornamente distruse și tencuiala căzută, cinematograful de lux odinioară, este acum o ruină, iar locul magazinelor și atelierelor elegante de odinioară a fost luat de magazine de mâna a doua. Municipalitatea nu e deloc preocupată de soarta acestui imobil emblematic pentru oraș, la fel ca de multe altele, starea în care acesta a ajuns fiind mai degrabă sugestivă pentru dezinteresul arătat de aministrația locală pentru patrimoniul orașului, care îi conferă adevărata personalitate și îi reprezintă istoria.

Surse foto: aradon.ro, arad.zone/blog, taradacilor.ro