Povești din fascinanta lume a rock-ului românesc, cu Alex Mihai: „Pe perioada lockdown-urilor au luat naștere primele planuri de producție a unor instrumente hibride“

Chitaristul Alex Mihai „Corbu“, care a cucerit recent două medalii de aur pentru lucrările sale prezentate în cadrul Salonului Internațional de Invenții și Inovații „Traian Vuia” din Timișoara, s-a născut în 21 aprilie 1982 la Vulcan în Valea Jiului într-o familie plină de muzică, și a fost cucerit de rock după ce a vizionat un concert al formației Kiss.

„Totul a inceput mai mult din joacă. Pur și simplu asta făceam. Mă jucam cu instrumentele pe care le avea tata prin casă, și cu cele pe care le aveam eu pe post de jucării. Am avut norocul să mă nasc într-o familie unde mama cânta la acordeon și asculta muzică clasică simfonică, iar tata asculta și cânta rock. În felul asta, am crescut înconjurat de instrumente și de muzică. Cum eram eu mic si zvăpăiat, și nu se putea să fiu lăsat acasă când știam că tata se ducea la repetiții, am tot umblat cu el pe la cântările și repetițiile lui, și de mic m-a prins microbul muzicii. Eram fascinat de muzică, de instrumente, de ce și cum reușeau oamenii ăia să facă muzică. Când eram eu singur de capul meu, cea mai faină jucărie era mandolina ce o primisem de la tata, fabricată în 1964 la Reghin, care în mintea mea și în mâinile mele era cea mai veritabilă chitară, cu care mă imaginam așa cum îi vedeam pe alții pe scenă cântând. Când nu era mandolina, erau oalele bunică-mii. Crescând, tot ascultam casetele, benzile și plăcile lui tata, cu Pink Floyd, Led Zeppelin, Deep Purple, Jethro Tull, Hendrix, etc. și mai apoi am văzut primul concert video, cu Kiss. Animalize. Am fost vrăjit de ce însemna un concert de muzică rock. De lumini, scenă, amplificatoare, instrumente, tot feelingul ăla care m-a blocat și m-a schimbat pentru totdeauna. Au urmat și alte concerte pe video cu AC/DC, Alice Cooper și legendarul Pink Floyd live at Pompeii. Atunci s-a făcut click-ul ăla când am zis… asta vreau să fac și eu, și atunci am devenit oficial rocker, sau mai bine zis, mi-am cam dedicat viața muzicii rock“, spune artistul.

Prima sa trupă a venit așa cum era firesc cu o serie de prelucrări după grupuri rock care au scris istorie în lumea muzicii, printre cover-urile abordate numărându-se piese de Metallica, Sepultura, Guns’n’Roses sau Megadeth, iar primul său profesor serios de chitară a fost Cristi Gram.

„După ce am prins curaj și destule acorduri la portofoliu, mi-am făcut și prima «trupă», și așa am început să adun de pe la toți cunoscuții tot ce însemna chitară, și mai tot ce însemnau scule de pe la tata. La un moment dat, aveam în camera mea vreo 10 chitare, care mai de care, mai bună ori mai rea. Datorită lui tata care fusese profesor la palatul pionierilor, am primit și prima mea chitară electrică, un Reghin cu 12 corzi, electric. Eram în al 9-lea cer. Eram electric. Și așa am început să cânt ba printr-un radio Gloria, ba prin radioul pe lămpi cu pickup al bunică-mii, ba printr-o stație Regent sau mai apoi Vermona. Și așa a început călătoria mea în lumea muzicii și a chitarelor electrice, și dorința de a reuși cu propria trupă, să cânt pe scenă în fața oamenilor. Simțeam că am ceva de spus, nu știam exact ce, dar simțeam că trebuie.
Au fost două mari motivații în cariera mea. Prima a fost cand am descoperit albumul «The Last Warning» al celor de la Altar din Cluj, care a fostconfirmarea că și în Româniai se poate cânta metal, așa cum auzeam pe la emisiunile lui Lenți Chiriac, Topul de fier și Studio rock, pe care le ascultam cu mare interes la radio în fiecare vineri noapte, și mai vedeam și la emisiunea lui Petre Magdin, Întâlnirea de la miezul nopții pe TVR1, sau mai apoi la Headbanger’s Ball pe MTV. Mai apoi, întâmplător am auzit la radio câteva piese ale lui Yngwie Malmsteen acompaniat de o orchestră simfonică, care a fost și a rămas o mare influență în ceea ce mă privește, dar și cel ce mi-a făcut legătura între muzica pe care o asculta mama, muzica clasică, și muzica rock pe care o asculta tata. Din acel moment, totul a devenit mai intens. Dorința crescuse și cum aveam deja o mică trupă pe care o făcusem cu câțiva prieteni, am luat totul maxim de serios. Ne făcusem propria sală de repetiții, și după ce am adunat toate instrumentele muzicale de pe la școlile din oraș plus ce mai aveam eu, am început să cântăm. Am început să facem coveruri după Metallica, Sepultura, Guns, Megadeth, orice piesa ne plăcea, încercam să o reproducem. Nu ieșeau ele strălucite, dar ne bucuram maxim și ne motivau să mergem la sală cât de des și cât de mult puteam. Așa ca în loc să bat mingea sau să fac altceva, eram la sală, și ori cântam, ori reparam scule. Improvizam din orice. Făceam tot felul de modificări la chitare în ideea de a suna mai bine, făceam boxe din orice putea fi un difuzor care să reziste atacurilor noastre muzicale, făceam fețe de tobe din orice folie de plastic. Voiam să facem rock. Așa am început să mergem și la «furat». Meserie binețeleles. Îi vizitam des pe cei de la Fatum din Petroșani, unde chitarist era Cristi Gram acum la Phoenix, și pe cei de la Deesgust din Lupeni. Eram ca scaiul. Știam când au repetiții și noi eram prezenți, ca mai apoi să mergem la noi la sală cu o doză nouă de entuziasm și mici învățături primite sau furate de la ei, pe care le puneam în practică. Așa am ajuns să fiu elevul lui Cristi Gram pentru o perioadă de timp, și trebuie să recunosc, că el a fost cel care mi-a făcut ordine în vise, care mi-a deschis drumul cu adevărat. De la el am învățat chitară la modul cel mai serios, și tot el mi-a explicat ce înseamna echipamentul muzical adecvat“, spune el.

Începând din anul 2000 Alex Mihai a devenit cunoscut în rândul melomanilor prin activitatea sa în grupul Staccato, iar mai apoi în Syn Ze Șase Tri, aceasta din urmă activând și-n prezent.

„Cu prima mea trupă serioasă, am activat destul de mult, de prin 2000 pană prin 2006.

Am scos 2 albume, Killing Machine și Twilight of the gods,am cântat la mai toate festivalurile și prin mai toate cluburile din România. Cu Staccato am luat și locul 2 la un concurs organizat de MTV Romania, și am avut și o emisiune cu Doru Ionescu, la TVR1, Remix. Dar lucrurile au făcut ca în 2007 Staccato să se destrame, și din ea să ia naștere Syn Ze Șase Tri, cu care și în zi de azi activez. Cea mai mare realizare a fost când am reușit să îi am alături pe albumul «Zăul Moș», pe cei mai buni și cei mai mari din muzica rock din România, care m-au motivat să ajung ca ei, dar mi-au și îndeplinit visul de a cânta cu ei. Și când zic cei mai mari nu pot să nu îi și amintesc: Andy Ghost (Altar), Dudu Isabel (Seven), Nicu Covaci, Cristi Gram și Costin Adam (Phoenix), Ovidiu Ioncu «Kempes», Constantin Lăpușneanu (God), Andy Ionescu (Taine), Aura Dănciulescu (Scarlet Aura), Andrei Oltean (E-an-na), Alin Moise, Adrian «Geagea» Marias, Titi Dragomir, șisper ca înviitorsa pot să am alături musical și pe alți istrumentiști foarte dragi mie, de aici din Timișoara, precum Horia Crișovan sau Edmond Karban”, spune el.

În anul 2005, Alex Mihai s-a mutat la Timișoara și a activat pentru ceva vreme în formația Negură Bunget, iar cu trei ani în urmă a pus bazele formației Raven’s Heart, care pregătește pentru viitorul apropiat o serie de surprize pentru melomani.

„Odată cu mutarea în Timișoara, i-am cunoscut pe cei de la Negură Bunget, cu care am devenit buni prieteni atunci, și am avut onoarea dea fi invitat de ei să iau parte la filmarea unui DVD live, și totodată să cântăm în deschiderea celor de la Paradise Lost în 2008. Atunci am trăit pe scenă acel sentiment pe care îl doream de mult timp, într-un concert de mare anvergură. Au urmat concerte și mici turnee cu Syn Ze Șase Tri, și mai apoi în 2009 să ajung membru oficial Negură Bunget, și să ajung să compunem împreună albumul Vîrstele Pămîntului. Au urmat zeci de concerte, un turneu de 3 luni de zile în toată Europa, am cântat la cele mai mari festivaluri din Europa, am cunoscut și împarțit scena cu cele mai mari trupe din lume, am cunoscut oameni extraordinari de faini din trupe pe care nu visam că le voi vedea vreodată, și am ajuns prin locuri prin care nici cu gândul nu aș fi ajuns. După plecarea din Negură, am continuat cu Syn Ze Șase Tri, și în 2018 m-am mutat în București, unde împreună cu Paula Gherasim, am pus bazele unei noi trupe, Raven’s Heart. Cu Raven’s Heart practic m-am reîntors la pasiunea mea inițială și totodată dorința mea de a face un metal simfonic în toată puterea cuvântului. Datorită Paulei, am intrat în contact cu lumea muzicală clasică cu instrumentiști, profesori de conservator, dirijori, am ajuns să particip la stagii de orchestra, repetiții de orchestră și să îmi deschid orizonturile mai mult înspre pasiunea de luterie de instrumente clasice. În Raven’s Heart ni s-au alăturat instrumentiștiextraordinari, profesioniști, oameni cu studii de specialitateși cu experiență în muzica clasică simfonică cu care am reușit să pregătim un set impresionant de piese, să filmam câteva videoclipuri, și cu care să facem ceva inedit în România, și avem planuri mari de viitor, pe care vrem să le punem în practică după ce trece nenorocirea asta de pandemie“, a povestit artistul.

Alături de el în Raven’s Heart sunt Paula Gherasim – vioară, Georgiana Rădulescu – vioară, Tania Laudoniu – vioară, Anca Cosmescu – viola, Petre Călin – violoncel, Cristiana Damian – violoncel, Georgiana Diaconescu – pian, Andreea Vlaicu – voce, Dan Tarcea – bass, Istvan Lengyel – chitara și Richard Puskas – chitară acustică.

Cele două premii câștigate de Alex Mihai la Salonul Internațional de Invenții și Inovații „Traian Vuia” din Timișoara au fost pentru „chitară semi acustică și chitară bass semiacustic cu design inspirat din familia instrumentelor cu arcuș” și „sistem de sonorizare mobil cu design inspirat din cutiile muzicale mecanice“.

„Am avut plăcerea să lucrez în magazine de muzică, unde am și vândut, am făcut consiliere, am reparat chitare și alte instrumente, învățând din ce în ce mai mult și prinzând curaj să încep să creez ceva unic. Pe perioada lockdown-urilor, am avut timp să încep să pun cap la cap idei pe care le aveam de multă vreme, și așa au luat naștere primele planuri de producție a unor instrumente hibride, o fuziune între chitare și instumentele clasice cu arcuș. Soarta a făcut să pot ajunge să pot prezenta planurile mele domnului Bâzgan Nicolae, director al fabricii de instrumente muzicale Hora, de la Reghin, care a fost binevoitor să ma ajute să le pot realiza, prin fabricarea anumitor componente pe care ulterior, le-am pus cap la cap și am reușit să fac primele 3 prototipuri. Ulterior, am devenit și colaboratori oficiali ai Hora Reghin, noi (Raven’s Heart), realizând o serie de prezentări pentru instrumentele produse de Hora, dar și să fim implicați în dezvoltarea unor instrumente muzicale. Odată cu faptul că am devenit colaboratori, s-a mai întâmplat un lucru foarte fain. Eu, lucrând la Facultatea de Arte și Design din cadrul Universității de Vest din Timișoara, ca administrator, am putut să îmi dau frâu liber creației în timpul liber și am reușit să aduc într-o formă finită încă o serie de trei chitare prototip, perfect funcționale, pe aceeași idee dar mult mai performate ca primele, care să completeze și mai mult imaginea gotică victoriană pe care am adoptat-o cu Raven’s Heart, dar care m-au dus la un alt nivel în cariera mea.Cu siguranță vor mai urma și alte expoziții dar și alte instrumente, și sper ca în cel mai scurt timp șă fie și concerte unde să puteți vedea și voi creațiile mele muzicale dar și instrumentele“, spune Alex Mihai.