Emil Kindlein a inițiat în luna noiembrie a anului 2013 un eveniment care și-a propus să fie „cel mai mic festival din Timișoara“. Analog Mania este un festival dedicat artei şi aparaturii analogice, iar printre exponatele prezente la prima ediție s-au numărat amplificatoare pe tuburi, diverse magnetofoane, gramofoane, turntable-uri dar şi proiectoare de film, unul dintre acestea fiind din cel de-al doilea război mondial, perfect funcţional. Sub misteriosul nume „Lansarea catalogului Analog Mania ediţia 001 – se lanseză doza analogică“, organizatorii evenimentului au lansat mai apoi și un „catalog“ editat într-o rolă de film pentru aparate foto.
„A fost o găselniță. Eu sunt un om al protestului, iar în acele vremuri Timișoara încerca cu orice preț să fie mare, să aibe evenimente mari. N-am avut niciun afiș, am făcut promovarea cu stickere. Chiar de la primele ediții, invitații festivalului care au venit din străinătate au fost impresionați de locurile în care am expus, de galeriile de artă din Timișoara. Ușor – ușor ne-a crescut cota și s-a dus ecoul că suntem serioși. Acest fapt a dus la diverse colaborări cu alte festivaluri de acest gen din Europa și așa am ajuns să ne dezvoltăm în decursul anilor, pe credibilitatea pe care am dezvoltat-o în timp“, a spus Emil Kindlein.
La ediția din acest an a evenimentului, care s-a desfășurat pe parcursul lunii noiembrie la Casa Tineretului și în diverse centre de tineret ale orașului Timișoara, au fost expuse peste 50 de lucrări ale unor artiști din Marea Britanie, Austria, Croația, Georgia, Germania, Iran, Serbia, Spania și România. Printre acestea s-au numărat lucrarea colectivă BlaBla realizată de Gruppe 77 din Graz (un spațiu de artă gonflabil fără scop), bijuterii de avangardă realizate de Fritz Maierhofer și Wolfgang Rahs, discul concept Kontrapunk numit „A Motion Picture“ (un soundtrack pentru un film neturnat încă), o instalație computer cu ecran pe tub miniatural și tastatură DIY realizată de germanul Benjamin Kiesewetter sau o lucrare colectivă realizată de Sergiu Cătană (sound synth design), Florian Fusco ( DIY sequencer) și Marian Ștefan (instalație lumină).
„Când am început cu acest festival am fost prezentați drept oamenii de la muzeu, de la naftalină. Acum, lucrurile s-au schimbat. Tot ce se vinde în lume…de la pantofi la amenajarea de vitrine pentru magazine… se face cu chestii analogice și vintage. A devenit un soi de modă. La ediția din acest an am avut expuse televizoare cu tuburi și mulți și-au făcut selfie-uri cu acestea. În acest an ne-am lărgit focusul și pe noțiunea de instalație și obiect. Am avut expuse bijuterii de avangardă și multe alte lucruri interesante“, a povestit Emil Kindlein.
Artistul timișorean care s-a stabilit în capitala Austriei este de părere că scena culturală timișoreană are parte de o efervescență aparte, dar una din problemele acestui sector este faptul că finanțările venite de la autorități „vin toate deodată“ și drept urmare există perioade în care Timișoara este invadată de evenimente culturale și altele în care nu se întâmplă mai nimic.
„Lucrurile merg bine, chiar dacă noi artiștii suntem nemulțumiți de finanțări.
Se vede o îmbunătățire în această chestiune în ultimii ani, mai ales de când s-a anunțat că vom fi capitală culturală europeană. Nimeni n-o să-ți bată la ușă să-ți dea bani, trebuie să scrii proiecte pentru a deveni vizibil. Mulți artiști nu înțeleg sistemul și mecanismul. Și sunt mereu frustrați. Desigur, există și proiecte bine scrise dar goale de conținut, dar și evenimente interesante care nu au parte de proiecte scrise bine. Treaba artistului este să ajungă pe scenă. Daca tu rămâi la tine în beci și faci o chestie de mare valoare dar nu reușești să ajungi pe scenă înseamnă că nu ți-ai făcut treaba până la capăt. Evenimentele culturale merg bine dar una din probleme e că finanțările de la autorități vin la toată lumea deodată. Și atunci…se fac multe evenimente… practic ne călcăm pe bombeuri pentru spații“, este de părere artistul.
Emil Kindlein a ajuns în atenția publicului grație proiectelor sale muzicale care au inclus și lansarea unui album pe casetă dar și datorită microfoanelor de argint realizate după un concept original, care au fost expuse în mai multe orașe europene. Artistul a inițiat și o inedită expoziție „Istoria unui meşteşug – Petru Kindlein ceasornicar şi bijutier”, un muzeu ce cuprinde reconstituirea prăvăliei şi atelierului de ceasornicar şi bijutier ce a aparţinut bunicului său, care a fost expusă la Muzeul de Artă din Timișoara, dar și în Sighișoara și Lugoj. În ceea ce privește proiectele sale muzicale, artistul ne-a dezvăluit că încearcă să revină în fața publicului într-o nouă formă…
„Cu muzica… încerc să uit tot ce am învățat până acum. Am încercat mulți ani să dovedesc că sunt bun, dar acum vreau să scot un alt sunet. Am început să-mi confecționez propriile instrumente. Desigur, continui și activitatea cu microfoanele de argint, dar m-am apucat și de amplificatoare pe tuburi. Firea mea de răscolitor a făcut să depun un patent de sound, pe un sistem modular de croire a sunetului, de care sper că veți mai auzi“, a adăugat Emil Kindlein.
