Portret Seian Scorobete :„Revitalizarea scenei muzicale din Timișoara tot din underground trebuie...

Portret Seian Scorobete :„Revitalizarea scenei muzicale din Timișoara tot din underground trebuie să vină“

0
DISTRIBUIȚI

Seian Scorobete este un nume cunoscut în scena muzicală timișoreană și provine dintr-o familie artistică. Dincolo de activitatea sa în formația The Different Class, numele său este prezent în dreptul etichetei de sound design si compoziție pentru reclame, generice, jocuri și filme. Printre soundtrack-urile realizate de Seian – care s-a născut în 11 august 1992 la Caransebeș – se numără cea pentru pelicula filmată în întregime în Timișoara sub numele de „Casa din Copac“ sau pentru muzica ce a însoțit lungmetrajul realizat de Timișoara Film Society numit „Pisica Verde”. Cu trei ani în urmă, Seian a lansat și un proiect solo iar în interviul pe care ni l-a acordat în cele ce urmează, ne-a dezvăluit de unde vine pasiunea sa pentru muzică, ce părere are despre formațiile care cântă exclusiv cover-uri și cum arată o zi tipică din viața sa.

– De unde vine pasiunea ta pentru muzică? Ai moștenit pe cineva din familie? Care au fost primele evenimente la care ai apărut în fața publicului?

– Am din copilărie o pasiune pentru sunet si muzică și clar e datorită circumstanțelor, ambii părinți știind să cânte. De-asemenea familia mea are legătură strânsă cu artele, tatăl meu este artist plastic si graphic designer. A compus însă și muzică, are două albume pe care le re-ascult periodic. Mama mea e învățătoare și compune piese pentru elevi, în limba germană. Eu m-am lăsat inspirat și am gravitat spre chitară și-apoi producție muzicală. Primul eveniment public a fost ca și DJ de drum&bass sub numele de Delision (împreună cu Roman Robert), iar ca și instrumentist a fost cu The Different Class, în 2015.

– Care sunt primele discuri pe care le-ai ascultat și cum te-au influențat acestea în cariera ta?

– Cred că primul șoc l-am avut când am văzut „Hendrix live at Woodstock” și-apoi când analizam obsesiv Phoenix. Cred că ei mi-au marcat tinerețea cel mai mult. „Axis: Bold as Love” și „Cantafabule” mi se par cele mai tainice. Există însă o sumedenie de influențe ca și iubitor și consumator de muzică care inevitabil mi-au influențat și stilul.

– Unde ai mai cântat înainte de The Different Class?

– Înainte de asta eram mult timp singur in fața computerului deslușind producția muzicală, lucru pe care încă îl practic zi de zi. Am avut colaborări de-alungul anilor, jam-sessions când începeam să iau din nou chitara mai des în mână, iar apoi a urmat trupa.

– Cum ai ajuns să faci parte din The Different Class ?

– Chiar dacă eram in alte licee îl știam pe Cris de pe vremea aia, știam că are chitară și cântă. Inevitabil ajungi să cunoști cine e pe aceeasi lungime de undă sau are aceleași căutări. Prin 2014-15, aveam poftă de jam sessions și oameni cu care să mai schimb idei muzicale. Așa s-a întâmplat că am fost chemat la o sesiune și peste o perioadă am activat ca și rhythm guitar și-apoi am trecut la bass când a fost nevoie.

– Cum ți se pare scena muzicală din Timișoara în 2022? Se poate face o comparație cu anii ’90 si perioada de dinainte de Revolutie când scena rock timișoreană era recunoscută ca fiind una dintre cele mai interesante din România?

– Trupele erau mai căutate și era și nevoie de asta, rock-ul în general fiind ceva extrem de popular în lume și în special într-o țară post-comunistă, esențial pentru tineri și mișcarea de liberă exprimare. Văd însă că acum nu prea mai există spații pentru desfășurat activități muzicale locale sau autohtone, cu atât mai puțin concerte mari care să atragă publicul spre genurile respective de muzică. Publicul ascultă pe net, și și-au spus că se duc peste graniță la concerte când vine cineva dorit. Revitalizarea muzicală a scenei din oraș tot din underground trebuie să vină, cu forță, iar asta nu se prea poate orchestra. Se poate însă susține și ajuta de către cei care au puterea financiară. O vor face însă cu siguranță doar în eventualitatea în care deja prinde și vinde la o masă care pare semnificativă.

– Cât de mult conteaza „urechea“ sau „studiile muzicale“ pentru un artist? Care este secretul unui muzician „bun“?

– Muzicienii pe care eu îi consider buni de obicei au atu-ul unei combinații fericite între control, atenție la detalii și explozie creativă libertină, ambele folosite atunci când e necesar. Pasiunea față de actul creativ și interpretativ muzical – în studio și pe scenă, din ce observ eu, conteaza cel mai mult. Urechea contează, la fel și educația, dar totuși dacă nu iubești ce faci, pare greoi să compui. Poate e posibilă strict interpretarea mecanică. Cred că ideile vin și trebuie să fii pregătit să le transpui – fie că le înregistrezi rapid pe voice recorder și apoi le produci, fie că fugi spre program. Toti cred că lucrăm la canalizarea corectă a timpului nostru, iar artiștii de obicei preferă arta lor înainte de toate, ceea ce e firesc.

Julia Kocis, Cris Paul și Seian Scorobete – membrii formației The Different Class

– Cum i-ai descrie pe colegii tăi de trupă din The Different Class? Dar pe tine?

– Cris – inuitiv în descoperire, ambițios și avântat de scop. La fel și Julia, cu multă ambiție, originală și calculată muzical, exactă. Eu… sunt un om căruia-i place idealismul și metafizicul transpus în muzică.

– Ai pornit un proiect solo în 2019, cum decurge?

– Am pregătite noi piese pentru acest an și le plănuiesc lansarea în viitorul apropiat. Înainte de asta, va ieși albumul „Skins” de la The Different Class, cu noi singe-uri acompaniate de video-uri și concerte.


Primul teaser pentru noul videoclip de la „Ping Pong” îl puteți urmări pe paginile noastre, lansarea lui va avea loc în 21 ianuarie.

– Crezi că concursurile de descoperire de noi talente (gen Vocea României) sunt necesare in Romania?

– Mi se pare că e o șansă acordată talentelor pentru afirmare imediată, posibil efemeră sau nu. Dacă ce se întâmplă ulterior are valoare sau e ceea ce e promis, e altă discuție. Există în atâtea țări, așa că nu aș vedea sensul să nu existe și aici asemenea emisiuni.

– Ce parere ai de formatiile care cântă cover-uri?

– E normal să existe, pentru că se fac bani din asta, iar lumea vrea să asculte hit-urile pe care le cunoaște interpretate live la event-urile lor private. Dacă își doresc ceva inedit, vechi în stil re-make sau ceva complet nou, apelează probabil la cei ce oferă așa ceva. Nu prea pot să cred că cei ce fac cover-uri îi descurajează prin simpla existență pe alții să își creeze și cânte muzica proprie.

– De unde îți vine inspirația pentru piesele proprii și care este mesajul pe care vrei să îl transmiți cu muzica ta?

– Inspirația poate veni din multe locuri, dar pe lângă altă muzică, foste sau actuale relații, poate cel mai mult vine din filme S.F. și altele, cărți, documentare istorice și psihologia. Îmi place percepția și cum muzica ți-o poate schimba.

– Unii spun că ora exactă în industria muzicală românească se dă la București. Te gândești să te muți în Capitală pentru a avea o expunere mai mare în mass-media?

– Am prieteni care lucrează acolo în studio-uri, însă momentan nu mă mut. Câteodată colaborez de la distanță, alteori merg acolo.

– Vinil, CD sau streaming. Care dintre aceste medii de redare a muzicii îți sunt pe plac și de ce?

– Streaming. Spotify, YouTube, Bandcamp. Îmi place că pot să am toată colecția de piese și albume care-mi plac fără reclame, accesibilă online, la loudness-ul original al master-ului.

– Care sunt trupele românești actuale care îți plac și de ce? Pe plan internațional, ce trupe îți sunt aproape de suflet și de ce?

– Apreciez, fară o ordine oarecare, ce fac cei de la Methadone Skies, Zimbru, Cardinal, BAB, Rubik’s Cube, chiar dacă e despărțită. Mi se pare ceva îmbucurător că există și se înmulțesc comunitățile la nivelul producătorilor și trupelor în România. Exemple apropiate mie ar fi Stray Lights sau Psihodrom. În muzica internațională îmi place ce se întâmplă ca și creativitate, de exemplu trupe indie noi care par a anunța un ’90s revival, artiști electronici inovatori sau trap care are unele producții meticuloase. La fel cred că există artiști care fac combinații interesante de genuri, cum ar fi Moderat, Apparat, Four Tet, Jai Paul, Jadu Heart, Little Dragon, Caroline Polachek, Bat for Lashes și PinkPantheress.

– Cum arată o zi tipică în viața ta? Cât timp petreci „la repetiții“ și când ai timp să te „relaxezi“?

– De obicei mă pun zilnic să compun. Apoi, tot timpul mai e ceva de mixat, sau o tehnică nouă de învățat, repetat la instrument, fie chitară, fie bass. În rest, fac sound design si compoziție pentru reclame sau generice, jocuri și filme, deci am norocul să pot lucra tot în program-ul de compoziție pentru răsplata financiară care-mi dă siguranță. Relaxarea constă în timpul petrecut cu Yuna, animalul meu și întâlniri cu prietenii. Descoperirea de noi trupe sau muzici e relaxantă. E o minciună dacă spui: „gata, am ascultat tot”.

– Cum treci peste complicata perioadă de pandemie? Ce planuri ai avut și cum te-au afectat schimbările ivite în urma pandemiei? Consideri că perioada asta este una creativă pentru artiști?

– Consider că a fost mai mult timp în care artiștilor nu le-a fost distrasă atenția, în care au putut să stea cât doresc ei în home studio și să creeze, dar în același timp personal am suferit pentru că nu am putut să întâlnesc oamenii la concerte așa de des și nu am putut să fac parte din acel feedback loop perfect așa de mult ca de-obicei. Posibil ca mulți să fi căutat mai adânc în interiorul lor. De-asemenea, e cunoscut faptul că întreaga industrie a avut mari daune financiare, în frunte cu inginerii live, organizatorii și-asa mai departe. Per total, ca să închei răspunsul totuși cu o idee optimistă, consider că perioadele complicate moral, cu daune fizice și spirituale, din punct de vedere istoric au rezultat apoi în perioade ultra-creative și cu visuri mărețe. Sper să ne aștepte așa ceva.

– Mai demult, studiourile de înregistrare din România erau mult mai „sărace“ decât cele din Vest și din această cauză mulți artișți preferau să înregistreze albume „afară“. În zilele noastre, care mai e situația, mai există acest decalaj tehnologic între studiouri? Care este rolul unui inginer de sunet în „șlefuirea“ unei melodii sau a unui album?

– Nu cred că mai există un mega-decalaj, doar când vorbim de studio-uri foarte high-end, cu mixere analog sau hibride de jumătate de milion de euro, sau studio-uri de mastering care au console făcute la comandă. Inginerii sunt importanți și veșnic subapreciați de publicul larg, fie vorba de mixaj, tras tobe sau chitări unde ai nevoie de un sound foarte specific pe care nu îl poți obține în camere netratate bine. De-asemenea supervizează captarea calitativă a vocii, pe care o cameră neprofesionistă și tehnologie slabă ar dezavantaja-o. Dacă inginerul este și producător, are rolul de a ajuta artistul să dea tot ceea ce poate și să faciliteze sesiunile cu cea mai mare eficiență. Un inginer-producător poate veni în ajutor și cu o idee vocală, un vers, sau o progresie dacă piesa are nevoie. Este însă mult posibil de acasă în ziua de azi. Uneltele sunt disponibile, iar editarea audio și cum se procesează sunetul sunt elemente importante, cu ajutorul cărora îți poți desfășura mult creativitatea. Astăzi ai acces la tot, la câțiva pași sau în online. Contează la ce potențial știi să folosești ce tehnologie ai la dispoziție.

– Care este visul tău muzical?

– Să ajung împreună cu trupa unde ne duce muzica.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.