Onisimus Lang s-a născut în 1989 în orașul Bucecea din județul Botoșani și a devenit cunoscut sub pseudonimul Pumn de Țărână cu 14 ani în urmă. Stabilit în Austria, se autodeclară cel mai fericit poet în viață, neutilizând poezia în scopuri terapeutice, ci savurând-o ca pe o ceașcă de cafea înainte de a scoate dimineața primul cuvânt pe gură.
Pe lângă activitatea sa muzicală, a debutat în luna septembrie a anului 2018 cu volumul „Sfidarea stafidelor” publicat la Casa de editură Max Blecher, cartea având parte și de două lansări la Timișoara, una la defunctul Reflektor Venue, iar cealaltă la librăria La Două Bufnițe. În luna iunie a anului 2020, Pumn de Țărînă a lansat în premieră într-o serie de cafenele și baruri din România albumul „Muza din Hostel Costel“, care a a fost înregistrat în Timișoara, în cursul lunii februarie a aceluiași an. În luna septembrie a anului trecut, Pumn de Țărână Band a pornit într-un turneu de lansare a acestui album în România, susținut de Forumul Cultural Austriac București, care a debutat la Mononom în Timișoara, iar în prima zi a acestui an Onisimus Lang a lansat o nouă piesă numită „Cronos”, care marchează debutul proiectului numit „desuet“.
În cele ce urmează, am realizat un interviu cu rapperul îndrăgostit de Timișoara, în care am aflat amănunte inedite despre turneul de promovare a discului Muza din Hostel Costel și care sunt motivele pentru care artistul stabilit în Austria consideră că scena muzicală din orașul nostru este una cât se poate de vie…
– După mai multe amânări cauzate de pandemie, în luna septembrie 2021 ai cântat în România. Cum a fost concertul din Timișoara și turneul în general?
– Turneul cu Pumn de Țărână Band a fost un turneu întârziat de lansare al albumului „Muza din Hostel Costel”, care a fost lansat online in vara anului 2020. Turneul ne-a purtat pe culmi și prin văi, și la propriu, și la figurat. Am cântat 7 concerte în 9 zile. A fost un turneu reușit și în cele mai multe dintre locuri am fost primiți cu o energie faină. Totuși, nu vreau să fiu ipocrit și am decis să dau pe față și dezamăgirile turneului, care de regulă au fost de ordin administrativ. Am cântat la festivalul Jazz in the Park din Cluj, care în ciuda reputației bune pe care o are, nouă ne-a lăsat un gust amar. Au fost foarte dezorganizați și staff-ului părea să nu îi pese că suntem acolo și că urma să urcăm pe scenă să oferim o experiență. A doua dezamăgire a fost concertul de la Baia Mare, organizat de primărie, la Palatul Culturii, o clădire cu peste 500 de scaune a carei renovări se lăudau că ar fi costat 3 milioane de euro. Acolo am avut parte de o de niște condiții proaste și o promovare dezastruoasă. Concertul din Timișoara a fost mișto. Toate concertele pe care le-am avut în Timișoara au avut o atmosferă intimă și faină. Am impresia că în Timișoara există o mână de oameni faini, al căror zâmbet se bucură sincer atunci când se întâmplă o seară de poezie sau un concert de jazz.
– Ai petrecut ceva timp în Timișoara, ce amintiri te leagă de acest oraș, cum vezi scena muzicală de aici?
– Am stat în Timișoara vreo 13 – 14 luni (2014 – 2015), dar dincolo de asta, a fost un oraș pe care l-am tot vizitat și am păstrat o relație vie cu orașul, prin prietenii pe care îi am în Timișoara.
Scena muzicală din 2015 era la fel ca acum cred. Am văzut multe concerte de dimensiuni mici. Proiecte interesante și inovatoare. Mai știu că Timișoara a tot exportat muzicieni și că unii dintre ei au plecat spre București sau spre vest, unde au rămas. Știu că Timișoara nu are o industrie muzicală, dar asta nu înseamnă că acolo nu se pot naște proiecte de succes. Am rămas oarecum optimist în legătură cu scena muzicală din Timișoara, fiindcă am cunoscut mulți muzicieni foarte talentați.
– Albumul „Muza din Hostel Costel“ a fost înregistrat aici și a beneficiat și de un jam session cu public. Ce amintiri plaacute ai de la acest eveniment?
– Da, albumul întregistrat în Hostel Costel a fost un eveniment în sine și ne-am gândit să facem o mare sărbătoare la final de înregistrări. Împreună cu baieții de la atelier22tm și hostel costel am facut un mare jam-session la care au participat peste 20 de muzicieni, printre care și cei mai talentați jazzisti tineri din Timișoara. Partea faină la jam-session este că se leagă niște relații și se încheagă nucleul muzicienilor de nișă.
– Ai lansat volumul de poezii „Sfidarea stafidelor”. Ce te motivează să scrii și de unde îți vine inspirația?
– Da, din când în când mai scriu și poezie. Mă motivează tot felul de zbateri zilnice și metafizice. Mă motivează nemulțumirea pe care o resimt când mă confrunt cu tot felul de definiții ale lucrurilor și fenomenelor care mă inconjoară. Mă motivează și plictiseala uneori. Mă motivează sensul, dar și lipsa lui: când îl găsesc, îl redau defect în scris, iar când nu-l găsesc, mă zbat utopic să-i apăr existența în mine. Nu știu de unde vine inspirația, ceea ce știu este că n-am mai scris de ceva timp, și nescriind, n-am fost nici inspirtat.
– În prima zi a acestui an ai lansat o nouă piesă care marchează și debutul unui nou proiect. Despre ce este vorba?
– „desuet” este un proiect pe care l-am pornit cu câteva luni în urmă împreună cu Alex Marinău. Alex e o enciclopedie a muzicii contemporane de referință și este și un împătimit al sintetizatoarelor. Deși a studiat pian clasic la conservator, el luat traseul muzicii electronice care are în centru sound-design-ul. Când mi-a propus să facem ceva împreună și mi-a trimis primul demo, m-am apucat imediat de scris. În decurs de câteva zile s-a concretizat deja prima piesă și am început să lucrăm la un EP. Totul a mers foarte rapid. Mie imi place direcția pe care a luat-o. E un sound analog cu un aer foarte fresh, nu degeaba se spune că sintetizatoarele sunt și trecutul și viitorul în muzică. Am lansat piesa de debut ”Cronos” și vor urma și alte piese foarte curând.
