Artistul britanic James Kitchman a lansat un videoclip live al piesei Recluse, melodia fiind înregistrată la Timișoara, în cadrul celei de-a 3o-a ediții a Galei de Blues Jazz Kamo, care s-a desfășurat în zilele de 10 și 11 noiembrie 2021 la Sala Capitol.
Sub numele de James Kitchman First Day, spectatorii din Timișoara au avut parte la acest eveniment de o mixtură între muzicieni britanici şi români. James Kitchman este unul dintre cei mai bine apreciaţi ghitarişti şi compozitori din generaţia sa şi, de curînd, a imprimat un CD primit cu elogii din partea criticii de specialitate. Împreună cu el, din Londra, au sosit pianistul Bruno Heinen, bateristul Corrie Dick şi violinistul Saşa Bota, cărora li s-a alăturat la contrabas, Johnny Bota.
Absolvent al Conservatorului de Muzică și Dans „Trinity Laban”, James Kitchman a devenit unul dintre cei mai căutați ghitarişti de jazz din generația sa. Proiectele sale au cuprins o gamă largă de stiluri și discipline muzicale. A asimilat şi cântat muzica populară argentiniană, chiliană și uruguayană, a făcut parte din „Orpheus Sinfonia” în opera electroacustică a compozitorului nominalizat la Grammy, Tarik O’Regan, iar în 2020 a lansat o înregistrare chitară/vocală (sub numele de Kitchman/Schmidt) explorând cântecele populare anglo-americane din munții Appalachian.
Într-un articol apărut în revista Orizont, binecunoscutul jazzolog și scriitor Virgil Mihaiu a descris concertul artistului britanic la Timișoara ca fiind „o atitudine de frondă față de clișeele jazzului standardizat”.
„Nici urmă de preluare a unor song-uri demult știute, ci doar creații semnate de compozitorul/ghitaristulbritanic James Kitchman.
La Timișoara, el a concertat ca lider al unei formații numite First Day, inițiată împreună cu amicul său, emigrat din România în Anglia, Sasha Bota. Acesta din urmă e un măiastru interpret la violă, cu mare apetență pentru polimorfismul muzicii actuale. Tandemul londonezo-timișorean și-a alăturat încă doi talentați muzicieni englezi – pianistul Bruno Heiden și bateristul Corrie Dick, precum și pe versatul contrabasist autohton Johnny Bota. Concepția lui Kitchman reflectă opțiunile idiosincratice ale scenei muzicale britanice în era post-Brexit. Avem de-a face cu explorări ale spațiilor intestițiale dintre jazz, muzicile improvizatorice și reevaluarea rolului componisticii contemporane. În fapt, deschiderea spre varii orizonturi stilistice e o caracteristică majoră a evoluțiilor din jazzul britanic al ultimelor două-trei decenii. Ca exemplu în acest sens l-aș menționa pe pianistul/organistul/compozitorul Kit Downes, cu a cărui muzică făcusem cunoștință în 2019, la impresionantul Festival de Jazz organizat la Baku de saxofonistul Rain Sultanov. În ambele cazuri – atât la Downes, cât și la Kitchman – e recognoscibilă o atitudine de frondă față de clișeele jazzului standardizat, îndeosebi la nivel formal. Teme și variațiuni raportate la grooves (făgașe armonice prestabilite) sunt eludate, sau chiar substituite, prin tranziții imprevizibile de la melodii abstracte la armoniile muzicii camerale, sau de la solo-uri delicate la frenetice improvizații colective. Spectrul stilistic amplificat – dinspre „imobilismul” minimalist către un soi de neo-swing sofisticat – se desfășoară prin permanente învăluiri/eschive/aluzii, în care fiecare dintre interpreți își revelează plenar talentul, fără însă a-și eclipsa partenerii. Atât Bota Junior, cât și părintele său au făcut față con brio provocării lansate de colegii din Albion“, spune Virgil Mihaiu.
