Materialul discografic numit „Lost Tapes – muzica pierdută și regăsită a anilor ‘90” – a cărui lansare va avea loc la sfârșitul săptămânii viitoare la Timișoara – a iscat un interes deosebit în rândul melomanilor din întreaga țară, fapt cât se poate de firesc, având în vedere că este prima compilație dedicată unui oraș lansată pe vinil în România.
Cele trei viniluri care alcătuiesc această compilație cuprind înregistrări cu AIM, Arpad Kajtar, Baraka, Confuz, Coroziv, Daniel Silvian Petre, De comun acord, Era Ticăloșilor, Implant Pentru Refuz feat. Toni Dijmărescu, Oranj, Screaming Heads și Scrum. Lansarea discului de vinil face parte dintr-un eveniment mai amplu, care va avea loc la Casa Tineretului, în serile de 25 și 26 februarie, între orele 19 și 22. După lansarea de săptămâna viitoare, realizatorii acestui proiect vor anunța și modalitatea prin care acest triplu vinil va putea fi achiziționat și online.
„Lost Tapes” a luat naștere la inițiativa lui Emil Biebel și este dezvoltat în parteneriat cu asociația Noi-Recreăm și Muzicon, și finanțat de Primăria Municipiului Timișoara, prin Centrul de Proiecte.
Emil Biebel este un timișorean de trei generații care a crescut pe strada Mangalia și a fondat unul din primele magazine de muzică din România, Rocka Rolla. Cunoscut melomanilor printr-o serie de proiecte, Emil a pus bazele magazinului de muzică Viniloteca în urmă cu șapte ani și ne-a dezvăluit o serie de amănunte inedite despre Lost Tapes.
– Înainte de Lost Tapes, spune-ne câte ceva despre primele tale încercări în domeniul compilațiilor dedicate muzicii timișorene care au apărut în anii ’90 sub sigla Rocka Rolla…
– Am scos volumul 1 și 2 din compilația Extreme Zone pe casetă. Ideea a plecat de la un demo pe care l-am primit de la cei care se numeau MFDN (Muzica făcută de Noi) adică Cosmin Constantinescu (Cos), Florin Unguraș (UFO), Liviu Ignat și Marius Vlădescu. Ei aveau doar o jumătate de casetă, așa că am mai adăugat și partea a doua care a inclus piese cu Implant pentru Refuz și White Night. A doua compilație a fost ceva mai elaborată… s-a intrat în studio și a inclus și o piesă cu Sub Semnul Crucii (Comandorul Hoisan), Food for You și altele…
– Cum ai intrat în posesia demo-urilor care se regăsesc pe „Lost Tapes” și care a fost criteriul de selecție care a stat la baza alcătuirii acestei compilații?
– De-a lungul timpului la magazinul Rocka Rolla am primit multe demo-uri. Erau trase pe CD, unele la studioul lui Sorin Bârcă, altele la Atilla Lukinich sau Sebastian Ciocan. Primul criteriu a fost ca trupele să fie din Timișoara. Mai departe, criteriul a fost să fie în principiu din anii ’90 sau nu mai târziu de 2003. Un alt criteriu a fost gustul meu propriu. Desigur, au mai fost și condițiile tehnice în care au fost trase acele materiale, unele nu pot fi puse pe niciun disc, strict tehnic vorbind…
– Spune-ne un pic despre trupele și artiștii care apar aici… cum i-ai cunoscut și ce au reprezentat ei în acele vremuri pentru scena muzicală a Timișoarei…
– Prima față a discului cuprinde patru piese cu Baraca, adică foștii Survolaj, la voce cu Gabi Szorad. E un proiect mai pop–rock. N-au avut niciun concert, eu i-am văzut când mixam albumul celor de la IPR la Show Factory, studioul lui Sebastian Ciocan. Nu mi-au plăcut atunci și le-am și spus-o. Au înregistrat patru piese care n-au apărut niciunde. Cea de-a doua față a discului este dedicată proiectului De Comun Acord, inițiat de Dan Mitrofan „Bozo“. Demo-ul l-am primit atunci când el pregătea proiectul Radical din Cal. Acest proiect a scos o casetă și chiar dacă mi-aș fi dorit să fie prezent și pe „Lost Tapes”, nu s-a putut tocmai din acest motiv, că au mai apărut. Aceste două trupe – Baraka și De Comun Acord – sunt cumva trupele mele de suflet de pe această compilație…
Cu Arpad Kajtar am colaborat și în cadrul unui concert susținut la Sala Lira când am lansat ziarul Rocka Rolla, iar el e prezent cu două melodii aici. Din Jimbolia am primit demo-uri cu AIM și Confuz, pe care îi știu de multă vreme. Trupa Scrum e formația în care a activat fiul meu, Adiță, cea mai energetică formație pe care a dat-o Timișoara….punk , hardcore, metal ….de toate. Sunt aici și două piese cu Daniel Silvian Petre din perioada în care a vrut să-și facă un album de unul singur…. Cu cei de la Era Ticăloșilor am colaborat de multe ori ei cântând în multe ipostaze cu IPR, la cantina MV2, la concertele de la Hush, în curte la Lemon sau la Festivalul Saltimbancilor. O altă piesă interesantă este Implant pentru Refuz și Toni Dijmărescu, ce a fost înregistrată live la Festivalul Underground desfășurat în incinta Fabricii de Baterii…..
– Cine a mixat această compilație?
– Mixajul l-a făcut Florin Buciu (n.n.
– timișoreanul care deține studioul Fandango Recording din Toronto, Canada). A avut o sarcină grea fiindcă multe dintre demo-urile din acele vremuri erau problematice. Compilația sună binișor, nu e „high end”. Dacă compari finalul cu demo-urile din acele vremuri… e genial. Compilația sună ca un album. E parcă o trupă care cântă diverse genuri, sună închegat. Sună a Timișoara. Dacă locuiești în acest oraș o să zici… ăștia-s sigur din Timișoara…
– De ce ai ales să scoți această compilație doar pe vinil?
– Nu-s taliban. Îmi plac și CD-urile și download-urile… și streamingul… dar… am vrut un obiect …de care să ne legăm și noi melomanii și trupele. Cel mai frumos obiect este vinilul. E o chestie care rămâne… îl îngropi… și e ca o cutie a timpului. Pe de altă parte, pe acest format am avut loc să expun idei de marketing…care nu pot fi puse pe cloud. Nu exclud ideea ca pe viitor să existe și un CD, bineînțeles tot în condiții grafice deosebite. Știu că e oarecum exclusivistă treaba asta cu vinilul. Cred că treisferturi din membrii trupelor care apar pe „Lost Tapes” nu au acasă pickup. Dar vor avea un obiect, o cutie foarte frumoasă cu trei discuri deosebite…
– După lansarea vinilului pregătiți și alte acțiuni de promovare a acestei idei. Ce poți spune despre aceste planuri?
– Vom încerca să reunim câteva trupe, e destul de greu fiindcă mulți nu mai vor. Unii artiști activează în alte proiecte și vom încerca să facem concerte acustice la Viniloteca și recitaluri mai mari la Casa Tineretului. Proiectul acesta a fost realizat de asociația Noi Recreăm iar eu am fost angajat ca și curator al acestui vinil. Evenimentele de promovare sunt realizate de Bogdan Cotîrță, cu ajutorul meu. Sperăm să convingem cât mai mulți artiști din compilație să cânte.
– Știu că ideea acestei compilații o ai de ceva vreme. Ne putem aștepta și la alte discuri de acest gen, având în vedere dragostea ta pentru muzica din Timișoara?
– Prima oară mi-a încolțit această idee când am mixat albumul Permis Portsinucidere cu Implant pentru Refuz la Sorin Bârcă și am văzut că are o tonă de benzi cu trupe timișorene. Mai serios, am această idee de când am deschis Viniloteca, cu șapte ani în urmă. Prima compilație ar fi trebuit să fie dedicată sfârșitului anilor ’80 și începutului anilor ’90. Probabil că asta urmează. Da, vreau să mai scot la iveală și alte înregistrări care n-au apărut până acum.
– Știm cu toții că artiștii, inclusiv cei timișoreni au orgolii și apăsări. Cât de greu a fost să convingi lumea artistică asupra faptului că acest demers este unul viabil?
– Unii oameni sunt ușor reticenți. Am avut parte și de refuzuri, de discuții de genul… nu mă mai reprezintă muzica acelor ani… Interesant este că am avut discuții de acest gen cu artiști la care nu m-aș fi așteptat …iar alții cu care credeam că o să am asemenea discuții au confirmat din prima. Nu o să dau nume, dar se știu ei. Am impresia că unii cred că eu mă îmbogățesc dacă fac această compilație. Poate dacă vor vedea că acest demers e unul sincer își vor schimba gândirea. Compilația asta n-are nimic de-a face cu business-ul… e un „legacy”… să las lumii ceva ce am trăit… să le mulțumim trupelor că au existat…
– Nu mai e un secret pentru nimeni faptul că ești un patriot local convins. Ce le recomanzi trupelor locale și cât timp va trebui să așteptăm până la o nouă compilație dedicată muzicii fabricate în Timișoara?
– Eu îmi iubesc orașul și sunt patriot local. M-am născut în România din întâmplare și mă interesează ce se întâmplă în Timișoara. Încerc de vreo 30 de ani să le spun trupelor din Timișoara că pot face treabă bună și fără să se mute în București. Să-și facă treaba aici și să propună materiale spre vest, nu spre est. Au reușit mulți asta… Implant pentru Refuz, Cargo, Negură Bunget, Dordeduh, Daniel Dorobanțu, Methadone Skies… se știe de ei în străinătate. Următorul proiect nu va mai dura șapte ani…știu deja cum se pune problema. Nu mă refer doar la partea materială ci și la …abordarea artiștilor. Am lucrat cu multe trupe de-a lungul anilor, știam că există orgolii și apăsări. Deci…următorul proiect de acest fel va veni mai repede.
„având în vedere că este prima compilație dedicată unui oraș lansată pe vinil în România”, pai si discul vinil MadeinTM- OneTake ce a fost?
Zoli, uiti cam repede…