Istoria de aproape trei secole a Pieței „Avram Iancu” din Arad FOTO

Istoria de aproape trei secole a Pieței „Avram Iancu” din Arad FOTO

0
DISTRIBUIȚI
<


div class="press-in-article" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center; margin-top: 5px; margin-bottom: 5px; " id="press-12582673">

Actuala piață „Avram Iancu” din Arad, aflată în spatele teatrului, are o istorie de aproape trei veacuri și este locul în care au avut loc evenimente semnificative din istoria orașului.

Centru comercial și politic al Aradului

Amenajarea ei a început în prima jumătate a secolului al XVIII-lea iar spre sfârșitul aceluiași veac a devenit centrul comercial și politic al orașului. La acea vreme s-a numit strada Primăriei, căci aici se afla vechea primărie a Aradului, demolată după 1848, iar apoi, până în primele decenii ale secolului XX, s-a numit Piața Libertății. Meșteșugarii și mai ales negustorii germani și-au construit case în piață și au ridicat aici monumente cu adânci semnificații pentru locuitorii orașului.

Un monument al „Sfintei Treimi” a fost ridicat în 1746, după epidemia de ciumă din anii 1738-1739, în semn de mulțumire că Aradul a scăpat de cumplita molimă, dar din cauza stricăciunilor suferite timp de aproape un veac și jumătate, a fost demolat, și un nou monument al Trinității a fost ridicat la începutul secolului trecut, în fața teatrului arădean. Înlăturat de regimul comunist, acesta și-a reluat vechiul loc în urmă cu 15 ani. În Piața Libertății s-a dezvelit, în 1890, statuia celor 13 generali pașoptiști executați la Arad în 1849, care se află acum în Parcul Reconcilierii, locul ei fiind luat, în 1960, de „Monumentul ostașului necunoscut”. Tot în piață se organizau principalele evenimente ale orașului.

Planuri de sistematizare în secolul al XIX-lea

S-au păstrat foarte puține clădiri din secolul al XVIII-lea, cele mai multe edificii din actuala piață fiind construite la începutul secolului al XIX-lea și redecorate un secol mai târziu cu o ornamentică specifică stilului Art Nouveau. După ce Aradul a dobândit drepturile unui „oraș liber regesc”, importanța pieței a crescut și a fost amenajată pe baza planurilor de sistematizare ale inginerului Pikuly Ludovic, aici fiind organizate festivitățile prilejuite de acordarea diplomei de „oraș liber regesc” de către împratul Francisc I, în 1834, care au durat 12 zile.

A urmat o nouă perioadă de dezvoltare edilitară, piața fiind delimitată de clădiri cu unul sau două etaje, în stil baroc, Seccesion sau neoclasic. Acestea se află pe trei laturi ale pieței, în partea de nord aceasta fiind delimitată de somptuosul bulevard al orașului prin clădirea teatrului. Tot în Piața Libertății s-au adunat mii de arădeni la sfârșitul lunii octombrie 1918, după înființarea Consiliului Național Român Central, care au dezarmat apoi garda din cetate și au eliberat deținuții politici. Și astăzi, este una din piețele principale ale Aradului.

Actuala piață Avram Iancu păstrează și acum înfățișarea de acum mai bine de un veac. Încă există câteva case mai mici, cu un singur etaj, dar cele mai multe au două etaje, cu fațade în diferite stiluri, vechi balcoane de fier forjat, minuțios lucrate, și se mai păstrează câteva porți vechi. Fațadele au fost restaurate în anii ʹ80 ai secolului trecut după planuri și ilustrate vechi dar, din cauza materialelor de proastă calitate folosite, ele s-au degradat din nou. Recent, a reînceput restaurarea clădirilor din piață, care își recapătă, încet-încet, vechea înfățișare, cel puțin sub aspect edilitar.

Palatele pieței

Palatul farmacistului Rozsnyay Mátyás de pe latura estică a pieței, unde se aflau farmacia, laboratoarele și locuința acestuia, a fost construit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea la intersecția cu actuala stradă Bălcescu și a fost redecorat cu elemente Seccesion la începutul veacului următor, cu un bogat decor floral și elemente decorative care simbolizau profesia sa, dar și cu însemne masonice frecvente în epocă, Rozsnyay fiind și cel care a avut inițiativa construirii unui templu masonic în Arad. Astfel de însemne puteau fi întâlnite pe clădiri care aparțineau elitei orașului, dar o parte din ornamente au fost distruse după venirea la putere a regimului comunist.

Pe latura vestică a pieței sunt restaurate aproape toate clădirile. Aici se află palatul Domány, construit la cererea negustorului de vinuri Domány József la sfârșitul secolului al XIX-lea pe locul vechii primării care fusese demolată după construcția celei actuale, și palatul Palugyi, construit în 1892 pentru un hangiu din Bratislava, la început un modest fabricant de bere și șampanie. Ulterior, șampania lui a devenit apreciată în întreg imperiul iar fabricantul arădean s-a remarcat și prin filantropia sa, oferind câte un prânz gratuit pentru 20 de studenți săraci.

În colțul sud-estic al pieței, casa Hirschl, monument istoric, se află însă într-o stare avansată de degradare, după ce a fost neglijată cu ostentație de administrația locală. Clădirea în stil baroc a fost ridicată în 1817 și are două corpuri de clădire legate între ele – casa care fusese locuința negustorului Hirschl vechiul teatru al orașului, care, alături de cel din Oravița, sunt cele mai vechi de pe actualul teritoriu al României. Clădirea a fost recent vândută și rămâne de văzut dacă va fi restaurată de noii proprietari sau va fi lăsată să se ruineze. La intersecția cu strada Mețianu a fost construit, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, palatul Nádasdy, în stil Secession, cu elemente arhitecturale care îi dau o notă distinctă. Două clădiri, una în stil neoclasic și cealaltă cu decoruri Secession au fost restaurate și pe latura sudică a pieței iar aceasta începe să își recapete în bună parte vechea înfățișare.

Surse foto: fb.com/araduldealtadata, cniptarad.ro, wikipedia.org, wordpress.com, bzi.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.