Reportajele tulburătoare ale Mirelei Voicu de la Antena 3 cu refugiații din Ucraina mi-au adus aminte de 21 martie 2004, Kosovska Mitrovita. Deși au trecut 18 ani parcă s-a întâmplat de dimineață atât de proaspete îmi sunt în minte cele petrecute. Cu mai multe camioane, militarii francezi din KFOR au evacuat câteva zeci de sârbi dintr-o enclavă din Kosovo.
Nu o să pot uita niciodată privirea disperată a unei bătrâne care târâia un sac de plastic, încercând să înțeleagă cum i s-a prăbușit lumea.
Și nici uitătura unui munte de tânăr îmbrăcat cu haine negre cu jurământul în ochi că se va întoarce să se răzbune.
Și nici uitătura unui munte de tânăr îmbrăcat cu haine negre cu jurământul în ochi că se va întoarce să se răzbune.
Nenorocirile războiului rămân la fel indifent de an, indiferent de țară.
Așa că pentru toți mânuitorii de tastatură care nu au simțit vreo clipă pe pielea lor ce înseamnă războiul un singur gând – nu v-aș dori să ajungeți să trăiți senzația pe care am trăit-o când am auzit alarma aeriană pe străzile din Belgrad înaintea primului bombardament.
Pentru toate acestea și multe altele, acum, un singur gând – patria se apără și când nu trimit dușmanii rachete sau tancuri.
