Expoziția „Murmure, albă tăcere”, a artistului plastic Doina Mihăilescu, găzduită de Muzeul Național de Artă Timișoara din luna februarie, care cuprinde 40 de lucrări de pictură și grafică realizate în perioada 2007 – 2021 prezentate până acum la mai multe expoziții din țară și străinătate, în orașe precum Roma, Venezia, Pisa, Madrid, Santiago de Compostela sau Budapesta, se închide joi, 24 martie, începând cu ora 18:00, cu câteva cuvinte rostite de criticul de artă Oliv Mircea, urmate de un recital la șase mâini al cunoscuților pianiști Manuela Iana Mihăilescu, Dragoș Mihăilescu și Ioan Mihăilescu, sub titlul „Sunete înspre… Murmure, albă tăcere”, care va fi susținut în Sala Barocă.
Manuela Iana Mihăilescu și Dragoş Mihăilescu, absolvenți ai Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din București, sunt soliști de renume ai Filarmonicii „Banatul” din Timișoara, iar „Duo Mihăilescu” este formația oficială a filarmonicii timișorene din anul 2011.
Dragoş Mihăilescu este director artistic al Festivalului Internațional ArteORA din anul 2018, iar alături de soţia sa, Manuela Iana Mihăilescu, a susţinut numeroase recitaluri la patru mâini şi la două piane, în ţară și în stăinătate. Ioan Mihăilescu, născut într-o familie de muzicieni, a absolvit Colegiul Național de Artă „Ion Vidu” din Timișoara și actualmente este student masterand la Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca.
„Selecția făcută de autoare pentru această expoziție alcătuiește într-un joc al formelor, un univers coerent pe care cultura europeană îl folosește pentru a exprima valorile care i-au dat coerența și strălucirea. În cazul studiilor formale și al picturii Doinei Mihăilescu devine evident faptul că ceea ce este dat credinței nu este doar obiectul credinței, cât, mai degrabă, subiectul său. Ceea ce apare în ultimii doi ani ca element de noutate în picturile ultimei perioade de creație sunt «creaturile textuale» din seria «picturilor silențioase» de tip Mondrian în care «scrisul-textul» este conceput ca o extensie a viziunii nevăzutului transcendent”, susține criticul de artă Oliv Mircea.
