Lumea muzicii timișorene este în doliu, după ce a fost anunțată moartea sopranei Marieta Grebenișan.
Artista s-a născut în 8 septembrie 1930, la Arad și a decedat în 15 martie 2022 la Timișoara. A făcut parte dintr-o familie de muzicieni de seamă din Timișoara – soțul Iuliu Mare (bariton) și fiul Marius Iuliu Mare (bariton). De la vârsta de 6 ani a început studiul pianului și cel al dansului (balet și step) la Școala de Dans a domnului Carol Walkay. În clasa a patra, a fost invitată să joace într-o operetă pentru copii, compusă de George Simonis, iar la 17 ani s-a înscris la Conservatorul de Muzică din oraș, secția canto. Tot atunci, Ansamblul Flacăra, din care făcea parte ca și coristă, a propus-o pentru studii la Conservatorul de Muzică din Leningrad, unde avea să îl aibă ca și coleg pe celebrul bas bulgar, Nicolai Ghiaurov.
După terminarea Conservatorului și revenirea în țară a fost angajată că solistă a Operei din Timișoara, în 1954, în directoratul Acăi de Barbu, unde a activat până în 1 octombrie 1977, când s-a retras de pe scenă. A fost posesoarea unei voci calde și puternice, în același timp, cu un ambitus mare, cu disponibilități în registrul acut, dar și în cel grav, lucru ce i-a permis abordarea unui repertoriu amplu, direcționat spre o abordare spinto-dramatică.
Va rămâne în memoria melomanilor prin aparițiile sale în roluri verdine Aida (Aida), Amelia (Bal mascat), Leonora (Trubadurul), Alice Ford (Falstaff), Elisabetha (Don Carlos), sau pucciniene că Nedda (Paiațe), Tosca (Tosca), Turandot (Turandot), Julietta – Stela (Povestirile lui Hoffmann de Offenbach), Michaela din Carmen, de G.
Bizet, Marguertitte din Faust de Ch. Gounod, Rosalinda din Liliacul, de J. Strauss, Tatiana din Evgheni Oneghin, de P.I. Ceaikovski, Senta din „Olandezul zburător” și Elza de Brabant din Lohengrin de R. Wagner etc.
A colaborat cu operele din Cluj și București, iar în afară țarii, vocea Marietei Grebenișan a răsunat pe scene din Cairo, Berlin, Odessa, Kiev, Russe, Poznan, Bratislava, Sarajevo și Praga.
Din 1962, odată cu înființarea Școlii Populare de Artă din Timișoara, s-a implicat în activitatea pedagigică, lăsându-și amprenta asupra tehnicii de cânt a multor muzicieni din oraș, continuând să predea până spre finalul vieții. A mărturisit de multe ori elevelor cu care lucra, că rolul preferat, din întreaga să carieră artistică a fost cel al Marguerittei, din opera Faust, de Ch. Gounod. Ultimele cuvinte ale acestei Doamne a cântului românesc, rostite ieri, au fost: „Eu m-am născut să fiu o luptătoare ”
Trupul neînsuflețit va fi depus mâine la Capela Cimitirului de pe Calea Buziașului, iar înmormântarea va avea loc joi, 17 martie, la ora 13. Dumnezeu să o odihnească în pace!
