Episcopul romano-catolic de Timișoara Iosif Csaba Pál vorbește în mesajul de Paști transmis credincioșilor despre războiul din Ucraina.
„Iubiți frați și surori în Cristos!
În zilele de după izbucnirea războiului din Ucraina am călătorit la Satu Mare împreună cu câțiva dintre frații mei întru episcopat, pentru a discuta despre organizarea activităților de ajutorare în această situație de criză. La întâlnire au fost prezenți și doi angajați ai Organizației Caritas din Dieceza de Mukachevo (Muncaciu), din Ucraina. Relatările și mărturiile lor au fost șocante. Au cerut foarte insistent să ne rugăm. Una dintre aceste persoane a spus că rugăciunea nu este un ajutor mic, ba dimpotrivă unul foarte mare. Și a continuat: cei care nu au o relație personală cu Isus Cristos, cei care nu și-au zidit credința pe stâncă, ci doar pe formalități sau poate pe obiceiuri, acum, în această situație dificilă, se prăbușesc. Aproape că ne-a implorat să continuăm această slujire pastorală, adică întărirea în credință a tuturor.
Dragi frați și surori, poate că atâta timp cât, în viața noastră, ne merge bine, nu realizăm ce comoară mare este credința noastră! De ce har avem parte prin faptul că nu credem doar în ceva, ci ne încredem în Isus cel Înviat, care rămâne cu noi în toate situațiile, chiar și în aceste circumstanțe îngrozitoare de război! Da, El a înviat și El însuși ne invită să nu renunțăm la speranță. Și în aceste circumstanțe teribile să trăim pentru ceea ce El și-a dat viața: pentru civilizația iubirii.
Această chemare este adevărată, chiar dacă în circumstanțele prezente pare absurdă. Dar să nu uităm că și atunci când Isus a murit, părea absurd că s-ar mai putea schimba ceva în cazul Lui, că învierea sa va fi posibilă. Situația actuală este, de asemenea, un test al credinței noastre, dar totodată ne pune la încercare și speranța și este o chemare extraordinar de mare la iubire. Pentru că în lume, ura și iubirea se luptă una cu cealaltă.
Am vorbit cu un grup de călugărițe refugiate, care au părăsit Kievul. Ele vorbeau despre credința încercată și reînnoită. Vorbeau despre iubirea cu care sunt înconjurate, cu care sunt sprijinite acolo unde au fugit. Vin ajutoare, apeluri telefonice, sprijin prietenesc de pretutindeni, chiar și de la cunoștințele lor din Rusia. Pe de o parte ura, nenorocirea, multă suferință, distrugere, lacrimi, moarte. Asta face ura. De cealaltă parte este valul de iubire, care le înconjoară. Război între ură și iubire. Bunul Dumnezeu este de partea iubirii. Să nu lăsăm ca inimile noastre să se umple de ură, căci atunci se vor umple și de frică. Numai iubirea curată nu se teme. Aveți grijă să nu cultivați sentimente și comportamente violente nici în familie, nici în trafic și nici la locul de muncă.
Cu fiecare gest, cu fiecare faptă a noastră construim ceva. Ceva bun sau ceva rău. Să construim cele pentru care Isus Cristos a trăit, a murit și a înviat: o societate a iertării, a reconcilierii! Să fim de partea iubirii, de partea lui Dumnezeu. Pentru că iubirea a înviat, Isus Cristos trăiește. După cum ne spune scurta inscripție de pe zidul ghetoului din Varșovia: „Cred în Soare, chiar și atunci când nu strălucește. Cred în dragoste, chiar și atunci când nu o simt. Cred în Dumnezeu, chiar dacă nu Îl văd.“ Mulți dintre semenii noștri refugiați, aflați în nevoie, experimentează prezența lui Dumnezeu printre noi, prin modul în care sunt primiți și înconjurați cu iubire. Aceasta este partea noastră acum. Astfel să ducem grija Celui Înviat semenilor noștri aflați în nevoie, oriunde putem, în viața noastră de zi cu zi! Când rostim cuvintele ce anunță vestea cea bună, „Cristos a înviat!“, aceste cuvinte să ne îndemne și la fapte după Inima preasfântă a lui Cristos!
Cu aceste gânduri, vă doresc tuturor, dragi frați și surori, Sărbători Pascale binecuvântate și sfinte!”
✠ Iosif Csaba Pál
Episcopul Diecezei de Timișoara
