Lică Dolga, bateristul trupelor Pro Musica și Bega Blues Band, ar fi împlinit astăzi 67 de ani.
Cu numele de scenă „Lică“, Vasile Dolga, s-a născut în 15 iunie 1955 în Timişoara, fiind absolvent al Liceului Curtea de Argeş, cu profil teoretic matematică-fizică, şi al Şcolii Populare de Artă Timişoara, la secţia percuţie (1973). Dolga a debutat ca baterist în formaţia Amicii (1972 —1981), alături de muzicienii timişoreni Liviu Râmneanţu, Doru Apreotesei, Dietmar Hepp şi Günter Reininger. Între anii 1981-1993, Dolga a fost baterist în formaţia Pro Musica, condusă de Ilie Stepan. Referendumul revistei Cronica din anul 1987 îl declara pe Dolga cel mai bun baterist din ţară la secţiunea rock. În anul 1989 Dolga efectuează turnee cu formaţia Pro Musica, alături de nume consacrate din rock: Uriah Heep şi Ian Gillan Band. În anul 1990, Lică Dolga realizează partea de percuţie a piesei Timişoara, devenită imnul revoluţiei din decembrie 1989. În anul 1985, Dolga imprimă percuţia la coloana sonoră a filmului Prea cald pentru luna mai (1987), pe muzica lui Ilie Stepan şi concepe partiturile de percuţie la piesele Vrăjitorul din Oz şi Noţiunea de fericire, în regia lui Ştefan Iordănescu, pe muzica lui Ilie Stepan, Regele Lear, în regia lui Ioan Ieremia şi Răceala, în regia lui Emil Reus. Cu trupa Pro Musica, în anii 1991-1992, Dolga dă concerte în Austria şi Polonia, iar în anul 1993, începe o intensă activitate în muzica de jazz, alături de marii muzicieni români Dan Ionescu, Béla Kamocsa, Johnny Bota, Horia Făgărăşanu. În perioada 1998 – 2001, Lică Dolga este sonorizator la Teatrul Naţional Timişoara, pentru care realizează percuţie live şi înregistrări cu piesele Ubu Rege, Insula, Livada de vişini și Yvonna, principesa Burgundiei.
În 2004, cu Bega Blues Band, la TVR Timişoara, Dolga participă la realizarea ciclului de emisiuni educative pentru copii Ritm Show.
Din anul 2000, Dolga a fost bateristul formaţiei Bega Blues Band, cu care realizează numeroase concerte, turnee şi proiecte importante: De la Gershwin la Sting cu Bega Blues Band şi Filarmonica Banatul (2003); festivalul Gastro-Blues din Ungaria (2006), concert aniversar BBB la Liceul Ion Vidu, cu Filarmonica Banatul, alături de Moni Bordeianu, primul solist al formaţiei Phoenix (2007). Dolga a onorat invitaţiile Institutului Cultural Român din Praga, Viena, Varşovia, Lisabona, Budapesta, Szeged, Londra, cea mai recentă apariţie fiind ce de la Jazz Weekend din Bruxelles, împreună cu BBB, în 27 mai 2017. Împreună cu membrii Bega Blues Band, Lică Dolga este deţinătorul Diplomei de Excelenţă (2004 şi 2011), acordată de Primăria din Timişoara. În 22 martie 2013, Dolga cîntă la concertul aniversar Bega Blues Band, cu Filarmonica Banatul, alături de invitaţii Sanda Guţu, Moni Bordeianu şi Aura Twarowska, fiindu-i înmînată, cu acel prilej, Diploma de Excelenţă din partea Primăriei Timişoara pentru 30 de ani de activitate în cadrul trupei Bega Blues Band.
Dolga a cîntat la unele dintre cele mai importante festivaluri de rock, blues şi jazz: Tim-Rock-festival, Rock Festival Cracovia, cu Pro Musica… şi Sibiu Jazz Festival, Sibiu Jazz Festival, Gala de Jazz-Blues Kamo, Bluzău, Jimbo-Blues, Garâna Jazz Festival, Gastro-Blues Festival din Ungaria, Jazz Festival Novi Sad, Blues Festival Pancevo, din Serbia, Blagoievgrad Blues Jazz Festival din Bulgaria, Brussels Jazz Weekend din Belgia, cu Bega Blues Band. Din discografia lui Lică Dolga fac parte: Brassica Soup, CD şi LP (2015 şi 2016), Zboina neagră (2010), De la Gershwin la Sting (2005), Vechituri Noi, (2004), Te sponsorizez (1984), toate cu Bega Blues Band…şi Nu te supăra frate, cu Locatarii (2002), Dan lonescu Electric Version (1988), Şahul Păcii, cu Ilie Stepan (1988), Costineşti Rock, cu Pro Musica (1988), Rockul Baroc, cu Pro Musica (1986), Formaţii Rock nr.II şi nr.IX, cu Amicii şi Pro Musica (1974).
Lică Dolga a murit în urma unui cancer la pancreas,cu trei ani în urmă, în luna august. În 2019, formația Bega Blues Band a lansat albumul Miracles, în cadrul celei de-a 39-a ediții a Galei de Blues Jazz „Kamo”, care i-a fost dedicat lui Lică Dolga.
