În cadrul proiectului „Exponatul lunii”, Complexul Muzeal Arad prezintă în această lună arme celtice din colecția de arheologie a muzeului. Publicul are ocazia să vadă două spade care au aparținut unor războinici celți, descoperite în 2010, cu prilejul cercetărilor arheologice efecuate pe locul viitoarei autostrăzi, în vecinătatea cartierului Aradul Nou, într-o zonă în care mai multe morminte similare au fost distruse în anii ʹ60, în urma unor lucrări pentru grădinile CAP-ului.
Spadele descoperite mai recent au făcut parte din inventarul unor morminte – unul de inhumație și celălalt de incinerație – ale unor războinici celți, alături de alte obiecte precum vase de lut, podoabe, accesorii vestimentare, cuțite și scuturi. Acestea se aflau în apropierea altor morminte, care aveau însă un inventar mai puțin bogat și, probabil, aici a existat o necropolă databilă la jumătatea secolului al IV-lea î.Ch., în care se practica atât inhumația cât și incinerația. Ea poate fi pusă în legătură cu descoperirile celtice de la Pecica și cu cele făcute în amonte pe râul Mureș, una din rutele prin care celții au pătruns dinspre vest în Transilvania. Cele două spade din fier, cu o lungime de 60 și 62 de centimetri, ambele prezentând câte o nervură mediană a lamei, au fost restaurate și sunt într-o stare de conservare bună.
Exponatul lunii iulie la Muzeul Banatului Montan din Reșița îl reprezintă o schiță tehnică a locomotivei de tip 1E (seria 150.000) fabricată în anul 1955 la Combinatul Metalurgic Reșița. Locomotivele din seria 150.000 au fost realizate după modelului german DR 50 căruia i s-au adus multiple îmbunătăţiri. La momentul dării în exploatare, au reprezentat tipul de bază cel mai modern utilizat de C.F.R.
Având distribuţie Heusinger, frână automată Knorr, injector de apă Friedmann şi ardere mixtă cărbune-păcură, locomotivele au fost dotate, după 1959, şi cu termosifon şi evacuare dublă Kylchap.
Între 1946 şi 1961, Reşiţa a fabricat 261 de astfel de locomotive. Între anii 1926 – 1960 în România s-au construit 1.207 locomotive cu abur, reprezentând 10 tipuri pentru cale ferată normală și trei tipuri pentru cale îngustă. Dintre acestea, 797 s-au fabricat la Uzinele de Fier și Domeniile Reşiţa. În anul 1960, producţia de locomotive cu abur s-a sistat, industria românească profilându-se pe producţia de locomotive Diesel și electrice. Locomotivele cu abur au funcţionat în exploatarea CFR până în anul 1980.
Acvila țipătoare mare, o specie caracteristică terenurilor împădurite de altitudine joasă din apropierea zonelor umede, este exponatul lunii iulie la Muzeul Național al Banatului. Exemplarul prezentat, care datează din anul 1932, face parte din „Colecția Ornitologică Dionisie Linția” a secției de Științele Naturii a muzeului. Lungimea corpului unei acvile este de 59-69 centimetri, greutatea medie este între 1,6 și 2,5 kilograme, femelele fiind mai mari, iar anvergura aripilor este cuprinsă între 153 și 177 centimetri.
Este o pasăre de dimensiuni mari, cu penaj brun închis, a cărei siluetă în zbor seamănă cu cea a acvilei țipătoare mici. Se hrănește în special cu broaște, dar și cu mamifere mici, păsări de apă, șerpi și leșuri. Specia, monogamă, este răspândită în nordul și centrul Europei. Puii rămân împreună cu părinții după ce devin zburători până când ating maturitatea sexuală. Pasărea cuibărește în copaci, zone stâncoase și chiar la nivelul solului. Populația europeană a speciei este foarte mică, cuprinsă între 810 – 1.100 de perechi și a marcat un declin accentuat între 1970 și 2000, mai ales în Rusia. Cele mai mari efective sunt prezente în Rusia, Belarus și Ucraina.
