Două noi expoziții ale artiștilor Andreea Medar și Ștefan Curelici, organizate în cadrul programului „Sci-art your life” al META Spațiu în parteneriat cu Universitatea Politehnica Timișoara, sunt prezentate în aceste zile publicului la MV sci-art.
„Solarium. The forever garden” a Andreei Medar s-a deschis recent la galeria contemporană META Spațiu din Timișoara și va putea fi vizitată până în 22 septembrie. Proiectul este unul complex, urmare a cercetării doctorale desfășurate pe parcursul celor trei ani de școală doctorală din cadrul Facultății de Arte și Design din Timișoara, în care au fost urmărite și explorate mai multe direcții și teme definitorii pentru artistă: grădina, casa, satul, obiectul redescoperit și reinvestit cu valoare de document, obiectul care aparține tradiției care se pierde în dialog cu materialul care aparține tradiției recente – plasticul, una dintre prezențele inevitabile ale realității rurale: folii de solar, protecția verandelor, a fețelor de masă tradiționale sau recipiente de orice fel. Această transformare a tradiției este cu atât mai vizibilă într-o zonă rurală în care presiunea reconfortantă a obiceiului este încă prezentă, în forme mereu noi dar la fel de eficiente ca norme de conduită și liant al comunității. Pe de altă parte Solarium, care se construiește din straturi succesive ca proiect deschis, în care dialectica raporturilor dintre realitatea tridimensională a instalației și expunerii și realitatea reperelor afective și concrete ale unui loc originar se ramifică și se multiplică în nenumărate nuanțe, este o încercare de epuizare a modalităților prin care imaginea se formează – și – prin includerea spațiilor în care se desfășoară. Calități diferite ale luminii sau absența acesteia, dimensiuni temporale variate, diferitele spații care preiau, alternativ, funcția de suport a imaginii, un fundal mereu în schimbare, devin parte din lucrare sau dimpotrivă, se modifică fără să altereze nimic din realitatea acesteia.
Cea de-a doua expoziție, semnată de Ștefan Curelici – „Stone upon stone is a bulding”, examinează potențialul spațiului construit dincolo de planificarea sistemică, interpretând orașul prin lentila structurilor invizibile, a imaginarului și a reconstrucției pictoriale, oferind o nouă înțelegere asupra alterității spațiale în relație cu evoluția individului și a societății, în ansamblul ei.
Titlul „Stone upon stone is a building” este inspirat de poezia cu același nume scrisă de artistul Kurt Schwitters (1887-1948), cunoscutul autor al „Merzbau”. Lucrările artistului ne poziționează ca observatori externi ai unor momente și sit-uri arhitecturale familiare (din Timișoara, Lugoj ș.a.), la un proces în care individul se plasează în afara spațiului construit, iar dacă îl regăsim în acesta, are, mai degrabă, o funcție pasageră și tranzitorie, în care arhitectura are funcția dominantă în cadrul imaginii.
