Exponatul lunii august la Complexul Muzeal Arad este un foto-document din colecția „Iosif Sârbuț” a muzeului, care datează din anul 1935 și surprinde patru jucători din echipa de fotbal „Gloria” Arad, la un antrenament. Clubul sportiv „Gloria” Arad s-a înființat la 24 august 1913, fiind primul club românesc din Transilvania Imperiului Austro-Ungar.
În prezența a 58 de membrii fondatori, oameni de vază ai orașului, printre care George Crișan, Emil Veliciu și Coriolan Lupșa, s-a discutat statutul acestuia și s-a ales comitetul de conducere. Clubul a fost organizat pe discipline sportive: atletism, gimnastică, înot, canotaj și fotbal, iar din conducerea sa au făcut parte personalități ale orașului, printre care Ștefan Cicio-Pop, Vasile Goldiș, Ioan Suciu, Romul Veliciu și Iustin Marșieu, primul prefect român al județului Arad după anul 1918. În aceeași perioadă s-a construit în zona Boul Roșu stadionul Gloria, cu pistă de atletism și o cochetă tribună de lemn, arena Gloria fiind cea care a găzduit, în 15 aprilie 1928, echipa de fotbal a României din care făceau parte și trei arădeni, când s-a jucat aici singurul meci oficial disputat la Arad, echipa României învingând-o pe cea a Turciei cu scorul 4-2.
Tot pe acest stadion au jucat și alte echipe prestigioase, precum Venus și Juventus București, Chinezul și Ripensia din Timișoara, sau ITA și AMEFA din Arad. Echipa de fotbal „Gloria”, ale cărei culori erau galben și albastru, a fost vicecampioana României în campionatul 1929-1930 și a avut jucători care au făcut parte și din echipa națională și au intrat în legendă. Echipa de fotbal, care ar fi împlinit 109 ani de existență, a fost desființată în 2014, după ce nu a mai beneficiat de finanțare.
Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva găzduiește o inedită expoziție arheologică, în care sunt prezentate piese de valoare, unele în premieră, descoperite în ultimele două decenii, care ilustrează evoluția civilizațiilor în spațiul hunedorean din epoca neolitică până în cea romană. În expoziție pot fi văzute vase de lut, idoli, amulete, diferite podoabe, unelte sau arme, lucrate din piatră, lut, os, corn și metal, unele piese fiind unicate în spațiul românesc. Fiecare obiect are o poveste care este prezentată de specialiștii muzeului.
Printre artefactele deosebite care pot fi văzute în expoziție se numără un vas-cuptor de mari dimensiuni din epoca bronzului târziu, decorat cu elemente ale fizionomiei umane, care era folosit în diverse ritualuri de fierbere a unor plante, vasul-pasăre care aparține epocii bronzului mijlociu, folosit în ceremonii religioase, pasărea în zbor fiind socotită un simbol al legăturii dintre pământeni și divinități, o friză din lut cu capete de taur care provine dintr-un sanctuar din perioada eneolitică, sceptre din corn de cerb – simboluri ale puterii dar și cu semnificații oculte, un basorelief de marmură de la Colonia Dacica Sarmizegetusa și înfățișează trei divinități celtice și cele mai spectaculoase obiecte din categoria „Tezaur”.
Muzeul Banatului Montan a ales să prezinte în această lună o statuetă antropomorfă bicefală descoperită la Zorlențu Mare-Icleliște, unde săpăturile arheologice au scos la iveală o așezare neolitică aparținând culturii Vinča, în care s-a găsit un număr mare de idoli care divinități caracteristice pentru acea epocă, și amulete. Aceste obiecte de cult au o semnificație magico-religioasă dar evidențiază, deopotrivă, trăsături specifice pentru arta plastică din acea vreme, unele caracteristice pentru cultura Vinča.
Artefactul prezentat, cu o înălțime de 12 centimetri și o lățime de 13,6 centimetri, aparține neoliticului mijlociu (aproximativ 5200 – 4500 î.Ch.), și, potrivit arheologilor, idolii dubli reprezintă mituri legate de Marea Familie sau al gemenilor, subliniind totodată dualitatea ființei umane.
Muzeul Național al Banatului a ales ca exponat al lunii august un bust din lemn al scriitorului Virgil Birou, realizat de sculptorul Romul Ladea în anii ʹ30 ai secolului trecut și intrat în patrimoniul muzeului în anul 2020. Este o lucrare care ilustrează activitatea cunoscutului sculptor la Timișoara, în anii interbelici, Virgil Birou făcând parte din cercul celor apropiați de Școala de Arte Frumoase transferată de la Cluj la Timișoara în anul 1933. Născut în comuna cărășeană Ticvaniul Mare în anul 1903, Virgil Birou a studiat ingineria la Politehnica din Timișoara, dar s-a remarcat și în viața literară a orașului, fiind și președintele Asociației Scriitorilor Români din Banat în perioada dintre cele două războaie mondiale. Împreună cu Romul Ladea și istoricul Ion Stoia-Udrea, a frecventat boema artistică de la restaurantul Spieluhr.
Cărășean de origine a fost și Romul Ladea, care l-a avut învățător pe Iuliu Birou, tatăl lui Virgil Birou. După absolvirea studiilor liceale, a devenit studentul sculptorului Dimitrie Paciurea la Școala de Arte Frumoase din București, iar în anul 1924 s-a înscris la Academia Julian din Paris, unde a studiat lucrări ale lui Auguste Rodin și Antoine Bourdelle și a frecventat atelierul lui Constantin Brâncuși. Numit în 1927 profesor la Școala de Arte Frumoase din Cluj, s-a transferat în 1933 la Timișoara, odată cu școala, unde a făcut parte din lumea artistică a orașului până în anul 1949, când a fost numit profesor de sculptură al nou-înființatului institut de arte plastice „Ion Andreescu” din Cluj.
