Puba Hromadka, artistul născut în Timișoara care din 1977 trăiește în Germania, revine cu un concert extraordinar în țara noastră, care va avea loc în cadrul Bucharest Jazz Festival, care se desfășoară în perioada 16 – 18 septembrie.
Ediţia din acest an a festivalului va avea loc la Combinatul Fondului Plastic din București și vine cu un concept axat pe jazzul românesc, fiind curatoriată de muzicologul şi jurnalistul Florian Lungu, nume important al scenei de jazz.
Programul festivalului este împărţit în trei seri tematice. Prima zi de festival este dedicată artiştilor din noua generaţie de jazzmani şi grupează patru concerte sub tema #YoungBloodJazzMusicians. Seara #JazzDiaspora prezintă concerte ale artiştilor români de jazz din afara ţării, iar ultima zi de festival este intitulată #JazzVirtuoso şi aduce pe scenă nume consacrate ale jazzului autohton. Concertul susținut de artistul născut în Timișoara va avea loc sâmbătă 17 septembrie, de la ora 19, sub numele de Puba Jazz Connection feat. Nicolas Simion.
Pe numele său adevărat Georg Hromadka, Puba face parte dintr-o familie care în perioada Imperiului Austro-Ungar a fost unul dintre cei mai mari producători de instrumente muzicale din Timişoara. Component al formației Clasic XX și Gramophon, artistul a fugit din țara noastră în 1977 în Germania și după Revoluția din 1989 a deschis la Timișoara primul club de jazz din țară, Pod 16, fiind unul din întemeiatorii festivalului internațional de jazz de la Gărâna.
În luna septembrie a anului trecut Puba a lansat la Timișoara primul său album de autor alături de Nicolas Simion (sax), Paul Weiner (pian) și Decebal Bădilă (bass) . Designul graphic al albumului este realizat de Valeriu Sepi, iar fotografiile care însoțesc CD-ul au fost realizate de regretatul Liviu Tulbure și Dan Stănescu, iar aranjamentele au fost realizate de Puba Hormadka și Paul Weiner. Albumul conține piesele „From Brebu to Gărâna”, „Lonely Lady”, „Alongside the devil”, „In Vain”, „Going good”, „Nostalgia”, „Fireside Dreams Without a Trace” și „From Gărâna to Brebu”.
„În 1970 am plecat la Iași la facultate.
Am avut parte de ani frumoși plini de peripeții și surprize, am cunoscut oameni minunați și am învățat meserie la Filarmonica «George Enescu», la profesorul Simion Florian, care m-a învățat să înțeleg muzica. Am profitat de maestrul Ion Baciu, care patru ani m-a pus la punct cu tot repertoriul posibil. Am fost poate primul din România care împreună cu Ion Baciu Junior și alții am cântat suita «West Side Story» la Festivalul Enescu. La Timișoara am venit în fiecare vacanță. Am cântat la Flora cu Bratu Banica o vară întreagă în duo. Abia mai târziu am știut să apreciez ce pianist grozav a fost… A fost o școală bună pentru mine. Tot cam pe atunci am început cu jazz-ul, cunoscându-l mai bine pe Mihai Nitescu, Paul Weiner și Bela Kamocsa. Mai tîrziu am cântat cu Tibi Ladner în mai multe locuri, inclusiv la Hotel Central sau la Hotel Continental. Se cânta mult jazz pe vremea aceea, lumea ne suporta și avea respect. Se câștiga destul de bine și mai aveam și câte o nuntă sau un banchet. Într-o vreme nu cântam nici populare, nici în românește… îmi amintesc cum la Continental ne urmărea Cornel Urcan și cum apărea ceva în limba engleză apărea de după colț. La Hotel Central cântam și Free și tot nu se revolta nimeni. Au urmat cele trei festivaluri de la Sibiu, din 1975, 1976 și 1977, unde eram deja staruri. M-am adaptat repede la jazz… am știut deja foarte multe de pe vremea liceului. Mergeam seara la restaurantul Palace unde mă ascundeam la masa muzicanților și când Puiu mai vroia să tragă la măsea… mă punea pe mine, care abia așteptam momentul să bat pe cele mai noi și bune tobe. Tot pe atunci am avut un rol într-un film premiat și în Japonia, care a fost turnat la clubul CFR pe acoperișul din curte, de Ioan Mihai Cochinescu (coleg de clasă cu mine), sub îndrumarea lui Dragoș Sandu. E vorba de filmul «Când oamenii se joacă». Interesant este că s-a stricat coloana sonoră și a trebuit să refac soloul de tobe, care cred că era de 15 minute, după proiecția de pe ecran. Cam 80 la sută am nimerit… ce memorie are omul tânar!“, a povestit Georg Hromadka, în cadrul unui interviu pe care îl puteți citi în întregime aici.
