Exponatele lunii septembrie în muzeele din vestul țării

Exponatele lunii septembrie în muzeele din vestul țării

0
DISTRIBUIȚI

Colecția de artă a muzeului arădean conține pe lângă artefactele de sorginte europeană și câteva prețioase obiecte de artă din Extremul Orient, dintre care o vază decorată în tehnica cloisonné din era Meiji (1869-1912), care a fost aleasă ca exponat al lunii septembrie.

Tehnica cloisonné-ului (shippō în limba japoneză) a atins, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în Japonia, apogeul din punct de vedere tehnic și artistic. Această tehnică de decorare a obiectelor din metal este originară din Orientul Apropiat, unde a fost utilizată, în antichitate, la decorarea bijuteriilor. De acolo s-a răspândit atât înspre  occident cât și spre îndepărtatul  orient. Evoluția ulterioară a fost una diferită, pietrele prețioase fiind înlocuite cu smalțul vitros. Tehnica cloisonné-ului a ajuns, din China, și în Japonia. Cercetările arheologice recente au scos la iveală faptul că aceasta a fost cunoscută încă din secolul al VIII-lea dar în era Meiji, tehnica a fost perfecționată de Kaji Tsunekichi (1803-1883) în atelierul său din Nagoya. Artistul a izbutit să creeze, prin metodologiile sale inovatoare, o școală renumită și să popularizeze această formă de artă în întreaga țară. Decorarea obiectului, produs cel mai adesea dintr-un aliaj de cupru, se realiza, potrivit acestei elaborate tehnici, prin crearea pe suprafața sa a unor compartimente (cloisons în limba franceză, de unde și numele), obținute prin aplicarea unor benzi subțiri de alamă, argint sau aur, ce urmăreau o anumită formă. Interstițiile obținute erau umplute cu o pastă din pulbere de smalț, adesea de mai multe culori. Obiectul era apoi ars într-un cuptor la o temperatură ridicată. Ultima etapă presupunea finisarea manuală a artefactului.

Vaza din colecția muzeului arădean, prezentată de muzeograful dr. Ioan Paul Colta, este realizată în stilul Owari, specific manufacturilor din Ama și Nagoya. Decorul amintește de gravurile din genul kachō-ga (imagini cu păsări și flori) ale lui Andō Hiroshige și Katsushika Hokusai, doi dintre marii maeștri care au abordat această temă. Partea inferioară și cea superioară a vasului sunt decorate minuțios cu motive florale. Centrul de interes îl reprezintă însă pentru privitor zona mediană unde, pe un fundal albastru cobalt, se profilează, într-o manieră stilizată, patru vrăbii, trei surprinse în zbor, printre frunze de bambus, iar o a patra așezată pe o creangă. Bambusul este planta cu care de altfel această pasăre a fost cel mai adesea asociată în imagistica niponă. Eleganța lujerilor de bambus a fost sporită și prin inserarea în compoziție a unor grațioase flori de bujor.

Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva prezintă, în colaborare cu Muzeul Județean de Etnografie și al Regimentului de Graniță Caransebeș, expoziția „Oțel incandescent și coșuri fumegânde. 300 de ani de istorie industrială în Banatul de Munte”, care evidențiază importanța Banatului Montan pentru industria și metalurgia din zonă, incluzând și legăturile cu spațiile apropiate.

Expoziția este una itinerantă, organizată de Muzeul Central al Șvabilor Dunăreni din Ulm, în colaborare cu mai multe instituții și asociații românești. În lapidariul muzeului poate fi admirat unul din cele mai valoroase exponate ale acestuia, un relief mithraic din marmură albă care îl reprezintă pe Mithras, zeu de origine orientală, în timp ce  îndeplinește ritualul uciderii unui taur sub burta căruia se târăște un șarpe, iar un scorpion îl înțeapă.


Cultul lui Mithras s-a răspândit în Dacia romană mai ales în secolul al III-lea, prin sincretismul care a contopit mai multe credințe religioase.

Obiectul lunii septembrie la Muzeul Banatului Montan Reșița este un costum de pompier alcătuit din veston, pantalon și caschetă. Costumul are culoare bleumarin, cu inserții și petlițe roșii, iar cascheta are tot culoare roşie, cu baretă decorativă aurie din metal, având la punctele de inserţie capete de lei în relief și litera P, realizată din alamă prelucrată la cald,  dispusă frontal. Toporul de la costumul de paradă al pompierilor are mâner din lemn lăcuit, negru, iar corpul acestuia este cromat, cu tăişul ascuţit și cu o curea din piele neagră. Sabia de la costumul de paradă prezintă o lamă din oţel, uşor curbată, cu teacă şi apărătoare din alamă, cu ornamente vegetale în relief. Pe mâner este reprezentat vulturul bicefal şi capul zeiţei Atena, iar plăselele sunt realizate din sidef alb.

Formațiile de pompieri au o îndelungată istorie în județul Caraș-Severin și în vestul țării. Prima formație de acest tip datează de la finele secolului al XIX-lea la Anina, după un incendiu devastator. Ziua pompierilor, aniversată anual în 13 septembrie, amintește de rolul important pe care aceștia l-au jucat în așezările în care și-au desfășurat activitatea.

Muzeul Național al Banatului din Timișoara expune în această lună un fragment fosilizat dintr-un femur de mamut descoperit pe malul râului Timiș, în dreptul localității Bazoș, care  a fost donat muzeului de regretatul arheolog și muzeograf Alexandru Szentmiklosi. Impresionantele animale care depășeau cu puțin în înălțime mărimea unui elefant, aparțin ordinului Proboscidea (animale cu trompă), și sunt încadrate în aceeași familie cu elefanții actuali. Mamuții, originari din Africa, au ajuns în Europa în urmă cu aproximativ 3,5 milioane de ani, fosilele europene indicând prezența a patru cronospecii, din pelistocen până în holocen.

Ultima și cea mai răspândită specie a genului a fost mamutul lânos, care a dispărut în America de Nord și Europa în timpul ultimei glaciațiuni. Mamuții au conviețuit cu oamenii preistorici din paleoliticul superior, așa cum atestă descoperirile arheologice, fiind o sursă de hrană pentru aceștia, în timp ce oasele și fildeșul erau folosite pentru unelte, obiecte de artă, sau materiale de construcție. Muzeul Banatului deține în colecțiile sale mai multe fragmente de mamut, precum bucăți de schelet sau molari.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.