Istoria canalului Bega, redevenit navigabil după aproape 40 de ani. În perioada...

Istoria canalului Bega, redevenit navigabil după aproape 40 de ani. În perioada interbelică se transportau pe apă 250.000 tone de mărfuri pe an

1
DISTRIBUIȚI

Râul Bega a reprezentat, decenii de-a rândul, un mic titlu de glorie pentru bănățeni, după amenajările hidrografice complexe începute în anul 1728 și terminate în 1775, în urma cărora cursul de apă a devenit navigabil din zona Făgetului până în apropierea Timişoarei, iar în aval, pe o lungime de aproximativ 70 de kilometri, astfel încât, în 1732, Bega era deja navigabilă între Timişoara şi Tisa.

În anii 1764-1765 cursul râului Bega a fost mutat din şanţurile fortificaţiilor pe traseul actual, la marginea de sud a cetăţii, și a fost, mai bine de un veac, până la construirea primelor căi ferate, principala cale de comerț, care asigura legăturile cu căile navigabile ale Europei centrale și care permitea transportul unor cantități mari de mărfuri cu cheltuieli mici.

Legătura cu Europa

Asigurarea navigației pe Bega a fost o preocupare constantă a administrației austriece, la Timișoara și la Otelec au fost amenajate porturi, iar în 1750 s-a înfinţat, la Timişoara, o puternică sucursală a Companiei Privilegiate Triest-Rijeka, a cărei activitate consta în comercializarea cerealelor din Banat la Marea Adriatică.  Din 1756 datează prima reglementare a navigaţiei comerţului pe Bega, care impunea restricţii navelor străine şi mărfurilor aduse de acestea iar în 1775 s-a înfiinţat Oficiul de Navigaţie din Timişoara.

Canalul era inspectat cu rigurozitate iar deteriorările constatate erau remediate cu promptitudine, pentru a nu se ajunge în situaţia în care canalul să devină impracticabil. În primele două decenii ale secolului XX a fost promovat un nou proiect de amenajare a canalului: între 1912 şi 1915  au fost construite cele şase ecluze de navigaţie dintre care două pe teritoriul românesc, păstrate până astăzi, care făceau posibilă navigaţia şi atunci când nivelul apei era scăzut, iar în 1928 s-a înfiinţat căpitănia portului Timişoara care gestiona activitatea din portul oraşului şi avea în subordine portul Otelec.

Paragina din anii comunismului

Dacă în anii interbelici volumul de mărfuri transportat pe canalul Bega a fost de 250.000 tone/an, după cel de-al doilea război mondial navigaţia pe Bega s-a redus simţitor şi, treptat, s-a renunţat la transportul de mărfuri pe canal. În anul 1960 acesta a fost complet întrerupt iar şapte ani mai târziu au fost retrase din circulaţie şi navele de pasageri.

În 1986, ultimele ambarcaţiuni au încetat să mai circule, pe motiv că s-a constatat un consum excesiv de combustibil. Întreţinerea canalului şi a ecluzelor a fost neglijată și acestea au ajuns în paragină. La începutul anilor ʹ90 s-a pus problema reamenajării canalului Bega şi a redeschiderii navigaţiei pentru transportul mărfurilor şi pentru călătorii de agrement, dar negocierile cu iugoslavii au eșuat, ministrul de atunci al transporturilor, Traian Băsescu, s-a opus categoric acestui proiect iar municipalitatea și Direcția Apelor Timiș nu găseau soluții pentru  decolmatarea canalului.

Proiectul de redeschidere a navigației

Cu timpul, proiectul a prins contur și, timp de trei ani, s-au executat lucrări la barajul stăvilar și la ecluza de la nodul hidrotehnic Sânmihaiu Român construit între anii 1912 și 1915 și aflat pe lista monumentelor  istorice, care a fost inaugurat în această primăvară.

În acest an s-a extins rețeaua de energie electrică până la Uivar, unde va fi amenajat punctul de trecere a frontierei, atât pentru cicliști cât și pentru ambarcațiuni, și recent s-a terminat montarea indicatoarelor de semne de navigație pe canalul navigabil Bega, 268 la număr, pe o lungime de 42 de kilometri, de la uzina de apă până la frontiera cu Serbia, a căror menire este aceea a a asigura desfășurarea în siguranță a traficului naval și de a fluidiza traficul. Acestea sunt în conformitate cu prevederile regulamentului de navigație pe Dunăre, ale regulamentului de navigație pe canalul Bega și ale reglementărilor Comisiei Dunării și ale Codului european pentru Căi Navigabile Interioare. Bega este primul canal de navigație interioară cu astfel de marcaje și singurul din România care are și o hartă electronică de navigație, care poate fi descărcată de pe site-ul oficial al regiei autonome Administrația Canalului Navigabil Bega, astfel încât, în momentul de față, micile vaporașe private pot circula în siguranță pe canal.

Canalul Bega a fost reamenajat în baza proiectului transfrontalier „Repararea infrastructurii de navigație pe Canalul Bega” și are o lungime totală de 114,5 kilometri, pe teritoriul Serbiei racordându-se cu sistemul de navigație Tisa-Dunăre, iar mai departe, prin canalul Dunăre-Main-Rin, putându-se ajunge până la Marea Nordului.


Deocamdată însă, navigația pe Bega este posibilă până la Sânmihaiu Român, deoarece nu există încă un punct vamal care să permită trecerea în țara vecină, reluarea navigației pe canalul Bega și includerea acestuia într-un circuit european fiind una din cele mai importante oferte turistice ale județului Timiș.

Surse foto: expressdebanat.ro, tion.ro

1 COMENTARIU

  1. Dă, Doamne, s-avem și noi măcar unul din râurile celui mai mare și mai armonios bazin hidrografic al Europei efectiv navigabilizat, astfel încât să se conecteze la sistemul navigației Dunărene!

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.