Cetăți și fortificații vechi de sute de ani din vestul țării, aproape...

Cetăți și fortificații vechi de sute de ani din vestul țării, aproape uitate de autorități FOTO

0
DISTRIBUIȚI
<


div class="press-in-article" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center; margin-top: 5px; margin-bottom: 5px; " id="press-536984237">

Ruinele mai multor cetăți medievale ridicate cu rol strategic de observare a pericolelor și de semnalare a acestora de la o cetate la alta, dar și de apărare, mai pot fi văzute și astăzi pe cuprinsul județului Arad, începând din nordul acestuia, de la Dezna, până pe Valea Mureșului, la Cladova sau la Șoimoș.

Sunt cetăți cu o bogată și interesantă istorie, care, puse în valoare, ar deveni obiective turistice atrăgătoare și ar putea stârni interesul multor vizitatori, dar neglijarea monumentelor istorice, pentru care sunt alocate prea puține fonduri, reduce considerabil șansele de restaurare a acestora într-un viitor apropiat.

Cetatea Ineului, restaurată după îndelungi insistențe

Deocamdată, cetatea Ineului, monument istoric şi arhitectural de interes naţional, este singura la care au început lucrările de restaurare, după îndelungatele demersuri și insistențe ale primarului Ineului, caresusținut de arhitecți și istorici conștienți de valoarea cetății, a avut de înfruntat obtuzitatea superiorilor din administrație și partid până când a reușit să obțină sursele de finanțare necesare.

Cetatea așezată între Munții Zarandului și Munții Codru Moma, pe cursul Crișului Alb, este menționată încă din anul 1295. Ridicată inițial în centrul unui cnezat românesc, a devenit apoi reședința unui mare domeniu feudal iar în secolul al XV-lea era una din fortificațiile de apărare ale lui Ioan de Hunedoara. A fost ocupată de turci în mai multe rânduri, la sfârșitul secolului al XVI-lea a fost cucerită de Mihai Viteazul, apoi de Habsburgi, iar la mijlocul secolului al XVIII-lea a fost părăsită și a ajuns în paragină. Folosită de revoluționarii maghiari pașoptiști, cetatea refăcută de principii Rákoczi la jumătatea secolului al XVII-lea  a fost reconstruită în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea în stil neoclasic, cu elemente de Renaştere târzie şi baroc. Comuniștii au transformat-o într-o școală specială și au intervenit asupra clădirii cu o serie de improvizații și reparații neadecvate, care au distrus-o și mai mult.

Proiectul vizează nu doar restaurarea cetății și includerea acesteria într-un circuit turistic național și internațional, ci și promovarea unor activități colaterale, precum cercuri de meserii și arte tradiționale, evenimente cultural-artistice organizate în cetate, care să facă din cetatea Ineului un obiectiv rerprezentativ pentru întreaga zonă de vest a țării. Concomitent cu restaurarea cetății, Ineul face demersuri pentru a obține statutul de stațiune turistică de interes local, ceea ce i-ar permite un acces mai facil la fonduri nerambursabile.

Șoimoș, una din cele mai frumoase cetăți medievale din vestul țării

O altă cetate vestită care ar avea nevoie de fonduri considerabile pentru restaurare și conservare este cea de la Șoimoș, iar administrația locală și cea județeană susțin că încearcă să găsească posibile surse de finanțare pentru începerea lucrărilor. Cetatea, cu turnuri, șanț de apărare peste care se întindea un pod mobil și un dig exterior, construită de banul Severinului în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, după ce invazia tătară din 1241 pustiise întreaga zonă, a devenit cetate regală în 1315 și este una din cele mai frumoase fortificații medievale din această parte a țării.

În secolul al XV-lea a fost stăpânită de Ioan de Hunedoara, care a refăcut-o parțial, cu meșteri italieni, a fost asediată în 1514 de răsculații lui Gheorghe Doja și ulterior a fost ocupată voievodul Transilvaniei, Ioan Zápolya, apoi de turci. Cetatea a fost părăsită în 1788 de habsburgi, care au început demolarea ei, dar cum transportul materialelor se făcea cu dificultate, cetatea a scăpat de la distrugerea definitivă. În secolul al XIX-lea a intrat sub protecția legii monumentelor iar în secolul trecut s-au mai făcut unele reparații, dar astăzi cetatea este din nou în paragină, deși restaurarea și repunerea ei în circuitul turistic ar putea atrage foarte mulți vizitatori.

Cetatea Aradului se degradează îngropată în promisiuni

Cetatea Aradului, cu bogata sa istorie, ar putea fi o adevărată mină de aur pentru turismul arădean dacă administrația locală, în proprietatea căreia se află acum, ar găsi de cuviință să o restaureze și să o introducă în circuitul public, dar lăsată de izbeliște, ea continuă să se degradeze  încet și sigur. Cetatea, o fortăreață de tip Vauban construită între anii 1762 și 1783 în formă de stea cu șase bastioane, a fost așezată la întretăierea unor drumuri importante.

În interiorul acesteia au fost ridicate trei corpuri principale de clădiri – comandamentul, garda cetății și mănăstirea spital, care includea și biserica franciscană, consturită în stil baroc. Cetatea a fost asediată abia în timpul revoluției pașoptiste și a devenit apoi închisoare pentru revoluționari, printre care cei 13 generali executați de austrieci, pentru Eftimie Murgu, apoi pentru Gavrilo Princip, cel care l-a asasinat pe moștenitorul tronului austro-ungar, Franz Ferdinand, oferind pretextul pentru declanșarea primului război mondial. A devenit garnizoană militară în anii interbelici, după al doilea război mondial a fost ocupată de o unitate  sovietică până în 1958 și înlocuită după aceea cu unități militare românești. Deși a fost predată orașului, unitatea militară nu a fost mutată, deoarece administrația locală nu a pus la dispoziție spațiile promise în schimbul dobândirii cetății.

S-au alocat fonduri generoase pentru diverse studii, municipalitatea dă asigurări că se străduiește să găsească surse de finanțare europene și să introducă fortăreața arădeană pe o rută culturală a cetăților, dar deocamdată totul se rezumă la promisiuni.

Surse foto: ghidularadean.ro, prourbe.ro, cniptarad.ro, arhivă

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.