Exponatul lunii noiembrie ales de Complexul Muzeal Arad este o fotografie făcută în 1925, într-o grădină de vară a Aradului, care o înfățișează pe Margareta Braun, îmbrăcată într-o rochie albă, vaporoasă, împreună cu logodnicul său, Stern Ioszef, care-i stă alături, sărbătorindu-și logodna.
Fotografia face parte dintr-o generoasă donație pe care Margareta Braun a făcut-o muzeului, în 1994, cu un an înainte de sfârșitul vieții, și reprezintă o frântură din povestea de viață a familiei Goldschmidt-Braun, o familie de vază care, timp de un secol și jumătate, a jucat un rol important în istoria orașului. Margit era unica fiică a Ceciliei Goldschmidt, care se născuse în 1907 pe țărmul Adriaticii, la Fiume, la vremea respectivă în Imperiul Austro-Ungar, dar după divorțul părinților, s-a mutat cu mama sa la familia acesteia, în Arad, oraș în care a fost crescută și educată. A absolvit Academia Comercială și a câștigat apoi experiență profesională la Banca Goldschmidt, care aparținea unchiului său. În 1925, când avea 18 ani, l-a cunoscut pe Ioszef, comerciant de mirodenii, în vârstă de 32 de ani. Aveau să se căsătorească trei ani mai târziu, în vara anului 1928, și au plecat în străinătate în călătoria de nuntă. După căsătorie, Ioszef s-a angajat la firma de confecții Fortuna, care aparținea Ceciliei Goldschmidt, și cum afacerile au prosperat, au deschis o casă de modă la Drobeta-Turnu Severin și o alta la Băile Herculane. Și Margit a inaugurat, în 1937, la Arad, casa de modă Diva, renumită la vremea respectivă.
Războiul avea să aducă însă multe nenorociri familiei și i-a pecetluit soarta. Afacerile firmei au fost preluate de oameni de încredere care nu erau evrei iar în vara lui 1941, toți bărbații evrei au fost ridicați de la domiciliu, închiși în Cetatea Aradului, și apoi trimiși în tabere de muncă. Ioszef Stern a fost trimis la Brașov, unde s-a îmbolnăvit din cauza condițiilor de muncă, și după ce s-a reîntors acasă, în august 1942 a încetat din viață, la doar 49 de ani, și a fost înmormântat de familia soției în cimitirul evreiesc din cartierul Grădiște. Rămasă văduvă la doar 35 de ani, Margit a trecut peste greutățile războiului, apoi peste cele ale regimului comunist, i-a pierdut pe rând pe toți cei dragi – mama sa Cecilia, al doilea soț, Eugen Braun, iar în 1995 li s-a alăturat în locul de veci, unde pietrele funerare mai stau mărturie pentru istoria acestei familii care, de-a lungul mai multor generații, a cunoscut succesul și apoi decăderea. Povestea familiei a fost însă consemnată de muzeograful dr. Adelina Stoinescu, așa cum a fost ea relatată de Margit Braun și cum este ilustrată de numeroasele fotografii și obiecte donate de aceasta muzeului.
Muzeul Banatului Montan din Reșița prezintă în această lună o mapă de corespondență din 1899, o adevărată raritate prin frumusețea ei și atenția pentru detaliu cu care a fost lucrată, probabil într-un atelier austro-ungar.
Acesta nu este cunoscut, dar se știe că aceste ateliere, numeroase în acea epocă, se întreceau în redarea eleganței și a etalării frumosului, chiar pentru obiectele cele mai comune din case, birouri sau atelierele de lucru, forma de prezentare a acestora având parte de o grijă specială, care se manifesta nu numai în arta decorativă, ci pe toate palierele creației culturale. Această atenție deosebită acordată decorării celor mai banale obiecte, o formă de etalare a bunăstării burgheze prin obiecte care se remarcau prin opulență, culori și strălucire, din ce în ce mai căutate în atelierele de manufactură a precedat curentul Secession care s-a impus în perioada imediat următoare.
Obiectul expus în muzeul reșițean aparține, cu siguranță, stilului central-european, preocupat atât de utilitatea obiectului cât și de realizarea artistică. Mapa este din pluș vișiniu, iar în interior are o filă de hârtie pânzată de culoare crem. Coperta principală este decorată cu aur coloidal și are în centru o monogramă încadrată într-un medalion cu motive vegetale și florale, unde apare și anul 1899. În cele patru colțuri ale copertei sunt monturi cu aceleași motive iar pe coperta din spate,tot în colțuri, sunt fixați patru butoni aurii.
Un craniu care provine de la Orșova, transformat în tabacheră de un judecător în secolul al XIX-lea, este exponatul lunii noiembrie la Muzeul Național al Banatului. Acesta a intrat în patrimoniul muzeului în anul 1878, fiind donat de Ormós Zsigmond, unul dintre fondatorii Muzeului, iar funcțiile acestuia, legate de activitatea judecătorească, pot avea legătură cu acest obiect.
Se spune că acest craniu ar fi aparținut unui criminal, iar judecătorul care a soluționat cazul – unul extrem de dificil – și l-ar fi dorit ca trofeu și l-a transformat într-o tabacheră în care ținea tutunul, după ce calota craniană fusese secționată, cele două părți fiind apoi prinse cu balamale. Craniul, căptușit cu mușama verde, are scris pe frunte numele condamnatului, „Vlath Salamon” și data morții sale, 17 ianuarie 1841, și ar fi fost așezat pe biroul judecătorului și cu scopul de a intimida alți făptași, dar nu există și alte date certe pentru a reconstitui istoria exactă a obiectului.
