Una din cele mai importante companii în industria apei din întreaga țară, Aquatim, preocupată de viața culturală a comunității și de trecutul orașului, a decis să înființeze în complexul de clădiri de la Urseni care asigura odată alimentarea cu apă a orașului, un muzeu al apei, pentru a reda comunității un inedit și valoros patrimoniu industrial.
Un muzeu al apei la Urseni
Trei dintre clădirile vechii uzine – cea principală, care adăpostea grupul de foraje, construită în stil secession și supranumită OZN datorită formei sale neobișnuite și care a rămas una din puținele clădiri industriale ale orașului păstrată în stare bună, clădirea în care se făcea, în trecut, tratarea apei pentru prepararea apei potabile, și clădirea pompelor cu ajutorul cărora apa era distribuită în rețea – au fost renovate și amenajate, iar la intrarea în parc s-a ridicat un pavilion nou, pentru primirea vizitatorilor, organizarea unor expoziții temporare și diferite evenimente culturale.
Muzeul va conține exponate tehnice deja existente la Urseni, utilaje vechi, o expoziție de fotografie care să ateste detalii inedite legate de istoria alimentării cu apă a Timișoarei și Banatului, numeroase documente, cărți și hărți, precum și date despre personalități ale orașului care au jucat un rol decisiv pentru realizarea acestei grandioase lucrări.
Clădirea OZN, o bijuterie a arhitecturii industriale
Atracția principală rămâne impresionanta clădire asemănată cu un OZN, o adevărată bijuterie arhitectonică, forma clădirii grupului de fântâni care e considerată „vedeta” vechii uzine de apă, fiind absolut spectaculoasă, asemănătoare cu o farfurie zburătoare. Era o caracteristică a epocii ca la clădirile industriale, unde rolul de căpătâi îl avea funcționalitatea, să nu fie neglijată nici partea estetică, preocuparea pentru detaliu, proporții și armonie, așa cum stau mărturie pardoselile din mozaic, tâmplăria ușilor și ferestrelor, arcadele și coloanele elegante, detalii care se pot remarca și la alte clădiri industriale ale orașului din acea epocă.
OZN-ul de la Urseni adăpostește șase foraje cu adâncimea de 60 de metri, ce aveau capacitatea de 5.400mc/zi, adică puteau pompa peste 60 de litri de apă pe secundă. Apa ajungea la cei 46.000 de locuitori ai Timișoarei din acea vreme, printr-o rețea de conducte cu o lungime totală de 87 de kilometri, la capătul cărora se găseau cele două turnuri de apă din Fabric și Iosefin, proiectul fiind gândit în așa fel încât să acopere și viitoarea dezvoltare a orașului.
Artizanii proiectului de alimentare cu apă a Timișoarei
Uzina de la Urseni, construită între anii 1911 și 1912, sistemul de alimentare cu apă potabilă, alcătuit din grupurile de fântâni, o aducţiune, staţia de tratare-pompare şi o reţea de distribuţie de aproape 90 de kilometri legată la cele două castele de apă din Iosefin şi Fabric, de câte 500 mc fiecare, a fost dat în folosinţă la 1 iunie 1914, când a luat fiinţă şi prima întreprindere comunală din ţară administrată în regie proprie, și a asigurat alimentarea cu apă a orașului aproape 80 de ani, până în 1991, când s-a inaugurat noua stație de tratare a apei, aflată în imediata vecinătate.
Uzina fusese pusă în funcțiune la doi ani după deschiderea, în Timișoara, a primei stații de epurare de pe teritoriul actual al României, în cartierul Ciarda Roșie, care nu aparținea la acea vreme de orașul Timișoara. Complexul de clădiri în stil Secession industrial poartă semnătura cunoscutului arhitect László Székely, cel care a proiectat clădiri emblematice pentru oraș și care avea să devină în 1903, la doar 25 de ani, primul arhitect șef al Timișoarei. Apariția uzinei în peisajul urban de la începutul secolului trecut se datorează, în egală măsură, longevivului primar Carol Telbisz, aflat în fruntea orașului 29 de ani, și inginerului Stan Vidrighin, care a conceput proiectul general de alimentare cu apă și canalizare a Timișoarei și totodată cel care avea să devină primul primar român al Timișoarei în Regatul României Mari.
În muzeul care va intra în circuitul cultural al orașului la începutul anului viitor, se dorește și organizarea unor evenimente pentru elevi, studenți, turiști,precum și pentru toți cei interesați să afle date legate de istoria acestor locuri, de istoria alimentării cu apă și a canalizării din Timișoara și din Banat.
Întâlniri cu istorici, expoziții de fotografie sau de artă, lansări de cărți de istorie, beletristică, proiecții de film, seri muzicale, lecturi literare, conferințe științifice, dezbateri, mese rotunde – sunt doar câteva dintre evenimentele preconizate să aibă loc în incinta muzeului, care dorește să-și aducă aportul la proiectul Timișoara – Capitală Culturală Europeană 2023.
