Cei care intenționează să petreacă sărbătorile Crăciunului și Anul Nou în țară, au o mulțime de opțiuni pentru toate gusturile, una dintre acestea fiind o plimbare prin satele bănățene, mai ales cele din zona montană, care păstrează datini de sute de ani, al căror farmec s-a păstrat nealterat și sunt considerate sfinte, căci credința creștină e puternic înrădăcinată în sufletele localnicilor care trăiesc mai izolați de civilizația modernă.
Aici se pot asculta colinde, turiștii au parte de obiceiuri autentice, se pot plimba cu sania prin împrejurimi și au parte de bucate făcute „ca la mama acasă”, ospitalitatea sătenilor fiind recunoscută.
Dubașii și pițărăii din Banat
Crăciunul, una din cele mai mari sărbători creștine, este așteptat cu bucurie atât de copii cât și de oamenii mari, căci el vestește Nașterea pruncului Iisus Christos. După tăierea porcului, care este legată de sărbătoarea Ignatului, atât de Crăciun cât și de Anul Nou, ulițele mulor sate sunt străbătute de alaiuri de colindători îmbrăcați în costume populare, acesta fiind cel mai important obicei păstrat din vremuri de demult, cu adânci semnificații magice și simbolice, specifice românilor.
Obiceiul colindatului semnifică, de asemenea, drumul spiritual la care este chemat să ia parte fiecare creștin pentru a vesti nașterea Mântuitorului și a-L primi în sufletele lor pentru a-și împlini viața pământească. În credința populară, colindătorii sunt însoțiți de Duhul Sfânt și formează un alai al Împăratului Ceresc, care-i îndeamnă pe creștini să-l poarte mereu pe Dumnezeu în sufletul lor. Dubașii, îmbrăcați în costume populare de iarnă ornate cu tricolorul, bat tobele și străbat satul din casă în casă, cu colinde diferite, obiceiul fiind specific satelor bănățene.
În seara de Ajun se împodobește și bradul și sunt așteptați și pițărăii – colindători mai ales în Banat – care sunt răsplătiți de gazde cu fructe, cârnați, colaci și țuică sau vin, iar Moș Crăciun aduce daruri copiilor. În satele din Valea Almăjului există obiceiul ca micii colindători să aibă bețe de alun împodobite cu tricolor, cu care băteau în podeaua casei pentru a alunga duhurile rele și pentru a aduce belșug.
Obiceiuri de Moș Ajun
În seara de Ajun, copiii merg cu „Steaua” care vestește Nașterea lui Iisus, amintind de astrul care i-a călăuzit pe magi și al căror drum e refăcut în mod simbolic. Un alt obicei străvechi este „Viflaimul” sau „Irozii”, o scenetă care reface povestea nașterii Domnului. Mai există sate în care toți sătenii ies la colindat și intră în fiecare casă pentru a vesti marea sărbătoare creștină. Potrivit tradiției, cel care primește colinda e binecuvântat de Dumnezeu și are parte de noroc tot anul.
Tot în seara de Ajun, gospodinele fac calendarul de ceapă, fiecare din cele 12 foi, peste care se presară sare, reprezentând o lună a anului următor. Cele care lasă mai multă apă indică lunile ploioase ale anului ce vine. Un alt ritual purificator al pământului practicat în zilele Crăciunului este „roata focului”, aprinsă pe un loc mai înalt, care este apoi lăsată să se rostogolească la vale, în timp ce Soarele e rugat să dea lumină și căldură pentru a avea recolte bogate.
În prima zi de Crăciun, localnicii, îmbrăcați în costumele populare de sărbătoare, merg la slujba de la biserică, aduc ofrande celor din casă care nu mai sunt, după care familia se adună în jurul unei mese îmbelșugate, pentru a cinsti marea sărbătoare. Cei care aleg să petreacă această mare sărbătoare într-un sat bănățean care mai păstreează vii tradițiile, vor avea parte, la rândul lor, de mâncărurile gustoase pregătite din porcul sacrificat de Ignat, de cozonaci aromați și de alte bunătăți pregătite de gospodine.
În așteptarea noului an
În mai multe sate, aflate mai ales în zona montană, se mai păstrează obiceiul ca de Revelion să se aprindă tuleie de porumb în mijlocul străzilor, și cu cât scânteile sunt mai multe, cu atât gospodăriile vor fi mai bogate în anul care vine. În prima zi a Anului Nou, se merge cu capra, pentru ca anul care urmează să fie plin de veselie, sau cu Plugușorul din casă în casă, pentru a ura gazdelor sănătate, belșug, recolte bogate și un an fericit.
Un alt obicei este cel numit Sânvăsiile, care avea loc în case cu tineri necăsătoriți, unde cea mai vârstnică femeie din casă așeza sub nouă farfurii diferite obiecte, care să caracterizeze viitoarea mireasă sau viitorul mire, iar tinerii ridică trei farfurii, pentru a afla cum le vor fi cei sortiți.
Mămăliga simboliza o persoană mâncăcioasă, inelul și oglinda un chip frumos, piaptănul o persoană cârcotașă, cărbunele o persoană urâtă, creionul pe cineva știutor de carte iar acul, o femeie harnică.
Surse foto: arhivă, romania-travel-guide.com, paginidecultura.ro
