Instanța supremă, motivare devastatoare în procesul pierdut de infractorul Ioan Nasleu cu...

Instanța supremă, motivare devastatoare în procesul pierdut de infractorul Ioan Nasleu cu PRESSALERT.ro

0
DISTRIBUIȚI

 

Înalta Curte de Casație și Justiție a motivat sentința prin care a respins acțiunea lui Ioan Nasleu, omul de încredere al fostului primar Nicolae Robu și ”fratele” liderului interlop Lucian Boncu, împotriva PRESSALERT.ro și a editorului șef, Dragoș Boța. Deranjat că PRESSALERT.ro a dezvăluit legăturile sale cu gruparea de crimă organizată a lui Boncu pe când era sfătuitorul primarului Timișoarei, Nicolae Robu, Ioan Nasleu a cerut în instanță daune morale în valoare de 100.000 de euro și ștergerea tuturor articolelor în care s-a scris despre legăturile sale cu lumea interlopă și scandalurile în care a fost implicat de-a lungul timpului.

Analizând recursul depus de Nasleu, judecătorii ÎCCJ au constatat că din cele 37 de pagini, în 13 pagini expune solicitarea de admitere a căii de atac, citate ample din presă, fără a conține vreo critică de nelegalitate, iar în următoarele 12 pagini ale acțiunii au fost redate considerațiile instanței de fond și de abia încolo  ”recurentul indică așa-zisele critici de nelegalitate”.


Având în vedere motivele invocate de Nasleu, instanța supremă a subliniat faptul că ”lipsa de analiză imputată de recurent instanței de apel se raportează la o pretins nerealizată verificare a fiecărui articol publicat de către pârâți, deci la o evaluare a probatoriului în calea de atac a recursului, ceea ce nu poate fi primit. Aceasta, în contextul în care judecății de primă instanță i-a reproșat, în calea de atac al apelului tocmai faptul că se preocupase de analiza fiecărui articol pentru a trage concluzii în legătură cu exercitarea dreptului la liberă exprimare în limite permise de lege…) Stabilirea stării de fapt, ca efect al evaluării dovezilor administrate, este atributul exclusiv al instanțelor de fond și nu poate fi supusă reexaminării pe calea recursului, unde controlul se limitează strict pe legalitate”.

De asemenea, completul de judecată a constatat faptul că ”reproșând instanței de apel că nu a realizat un just echilibru între dreptul pârâtului la liberă exprimare și dreptul reclamantului la propria imagine și la viață privată *din perspectiva art.8 și art.10 CEDO), recunrentul nu indică vreo nelegalitate ce ar fi fost săvârșită de către instanța de apel sub acest aspect, ci se limitează la o simplă afirmație lipsită de valențe juridice (…) Această susținere ignoră împrejurarea că în valorificarea echilibrului între dreptul la viață privată și cel la liberă exprimare, instanța devolutivă de apel a ținut seama tocmai de baza factuală relevată de probele administrate. ceea ce i-a permis și concluzia acționării cu bună-credință de către intimatul pârât”.

Concluzia a fost că ”nefiind susținute critici de nelegalitate în sensul real al acestei noțiuni, controlul de legalitate specific instanței de recurs nu poate fi realizat, iar cererea de recurs este lovită de nulitate”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.