Spectacolul dedicat carierei lui Mircea Baniciu a fost lansat online

Înregistrarea integrală a spectacolului „Gala Stele Românești“ care a fost dedicat personalității lui Mircea Baniciu, a fost lansată online. Spectacolul care a celebrat 50 de ani de carieră a artistului a avut loc la Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Timișoara, Prezentatorul a fost Horia Brenciu, producător: Izabela Rudolf
Regie, scenariu și concept: Valentino Rudolf, finanțator: Consiliul Județean Timiș și organizatori: Muzeul Național al Banatului și Young Friends Company.

Printre artiștii invitați la acest spectacol s-au numărat Rodica Mandache, Josef Kappl, Mani Neumann, Costin Petrescu, Adrian Despot, Alexandra Ungureanu, Doru Apreotesei, Nicu Patoi, Cristian Rațiu, Dan Byron, Rebecca Rudolf & Ionuț Dinița ( Opera Națională București) și formația VanDerCris.

„Printre prietenii mei se număra și Puiu Lazaru, care cânta bossanova și era scenograf la Teatrul German. Aveam deja ceva cunoștințe, mergeam deja bine pe chitară. Mi-a propus să cânt într-un spectacol la Teatrul Gerrman. Am zis… de ce nu? Îmbrăcat frumos, ca la teatru, cântam piese de Donovan. Nu cântam românește. Spectacolul se numea Bunter Abend. Acolo, în contextul ăsta era și Francisc Valkay, maestrul de balet și cu Dorina Coșeru. Era și Eugen Gondi. Ei au spus să facem un show într-un club. Spectacolul a avut loc în clubul PM6 care era sonorizat de trupa Phoenix, de Corneliu Schwarz Calboreanu. A trecut și Bela Kamocsa pe acolo. M-a întrebat ce fac, i-am zis că vreau să mă lansez și după ce m-a întrebat cum procedez, i-am spus că are Scwartz o sticlă de vodkă…îmi tremurau picioarele…mă îmbrăcasem frumos…Pe muzica pusă cu multă percuție de Eugen Gondi se prestau niște tablouri.

Dorina și cu Francisc au făcut dansuri moderne, s-au recitat poezii, s-au citit texte haioase. Am cântat un mare succes, fetele din sală au «explodat», s-au ridicat scaunele cu tot din cauza apariției mele acolo… glumesc, bineînțeles. S-au scris articole in ziarele din Timișoara. Kamo a trecut prin zonă a văzut ce s-a întâmplat. Mircea Bordeianu plecase din Phoenix. Eu aveam imagine, făceam sport, desenam, cântam frumos… mă iubeau fetele și așa mai departe. Imediat după ce am intrat în Phoenix, am intrat in travaliu de repetiții. Intrasem la arhitectură, aveam repetiții și ca să câștigăm bani cântam noaptea la barul de noapte de la Continental. Covaci schimbase trupa, au plecat toți când au aflat că noul filon Phoenix este cel de muzică românească. Ei vroiau blues, din astea, vrând – nevrând …cel mai potrivit eram eu. Tatăl meu avea simțul muzicii cu măsuri mixte, el fiind moț. Se știe că muzica bulgărească de exemplu, nu e ușor de cântat, e construită pe pași, pe ceea ce dansează. Eu am moștenit niște chestii și mi-a fost simplu să cânt… mulți nu știu să cânte în măsuri de 5, 7 sau 9. La început a fost foarte greu, iar mai apoi Covaci schimbase din nou trupa și am rămas cu Kappl la bass, Costin Petrescu la tobe, el și eu. Apăruse și Sepi, eram o trupă de studenți. Au mers strună lucrurile. Eram și frumoși și înalți …și deștepți… Cel mai frumos moment Cu Phoenix l-am avut la Oradea. Eram in turneu, eram costumați, locuiam în hoteluri elegante… se câștigau bani. Plecasem cu autocarul care venise să ne ia de la hotel Continental din Oradea spre Case de Cultură. Aceasta din urmă era înconjurată de lume care venise să ne vadă. Sala era ocupată demult si oamenii care se aflau afară veniseră să ne vadă. A fost formidabil, un moment de neegalat… “, ne-a mărturisit Mircea Baniciu despre vremurile sale de început în cadrul unui interviu pe –care-l puteți citi în întregime aici.