Castelul Huniade, tot în șantier după 16 ani. Ar putea găzdui evenimente în cadrul Timișoara 2023

Castelul Huniade, cea mai veche clădire păstrată în Timișoara, chiar dacă înfățișarea ei s-a schimbat de mai multe ori, ascunde între zidurile lui o istorie de secole și urme din vechile construcții, care s-au păstrat până astăzi.

Castelul Huniade, un edificiu cu secole de istorie

Încă înainte de încoronarea sa ca rege al Ungariei, Carol Robert de Anjou a vizitat „castrum Tymes”, nume cu mica cetate medievală e menționată într-un document din 1266, și a poruncit ca în vecinătatea acesteia să fie construit un castel fortificat, pentru ridicarea căruia au fost aduși meșteri din Italia. Castelul a fost ridicat între între 1307 şi 1315 şi în următorii șapte ani a devenit reşedinţă regală. Ziduri ale vechiului castel au fost scoase la lumină în curtea interioară a actualei clădiri și vor fi expuse pentru public după terminarea lucrărilor de restaurare.

Florentinul Filippo Scolari, un spirit renascentist și un adevărat mecena, care a ajuns comite de Timiș, a primit castelul în dar de la regele Sigismund de Luxemburg, și cum acesta ajunsese în paragină, s-a ocupat de refacerea lui, tot cu meșteri italieni. Ulterior a devenit proprietate a Huniazilor și a fost una din reședințele preferate ale lui Ioan de Hunedoara, care l-a refăcut după un cutremur devastator din anul 1443, iar în timpul regelui Matia Corvinul a fost mărit și înfrumusețat. În 1552 a fost cucerit de turcii otomani iar după ce a intrat sub stăpânire austriacă a fost din nou renovat.

Distrus în bună parte în timpul asediului revoluţionarilor din 1849, a fost refăcut aproape în întregime, căpătând actuala înfățișare în 1856. A devenit muzeu în 1947, trecând din proprietatea Ministerului de Război în cea a Ministerului Artelor.

O versiune modernă a legendei meșterului Manole

De mai bine de 16 ani de când a intrat în renovare, castelul este închis pentru public, și în cea mai mare parte a anilor care s-au scurs, pare că s-a reeditat legenda meșterului Manole, ba mai mult, stricăciunile s-au înmulțit, atât prin distrugerea unor artefacte valoroase lăsate în condiții improprii pe holurile transformate în șantier, cât și din cauza unor lucrări prost executate, care au făcut ca apa de ploaie să se infiltreze în interior, fără să se ia măsurile de protecție necesare.

Până în momentul de față, s-au făcut reparații la acoperiș și s-a consolidat colțul nord-vestic al clădirii, care risca să se prăbușească după ce a fundația din piloni de stejar putrezise în urma desecărilor făcute pentru construirea pasajului din fața clădirii operei.

Promisiuni de finanțare

Pentru restaurarea completă a castelului se estimează că ar fi nevoie de aproximativ 40 de milioane de euro, lucrările urmând să se facă în mai multe etape.

„În primul rând trebuie consolidată și aripa nord-estică, căci s-au creat dezechilibre și au apărut aceleași probleme ca la latura nord-vestică, apoi trebuie consolidată toată fundația clădirii, după care urmează renovarea pe verticală” a precizat președintele CJT, Alin Nica, pentru PRESSALERT.ro.

Numai pentru aceste lucrări ar fi necesară aproximativ jumătate din suma totală, dar Alin Nica este optimist: „Am primit asigurări de la ministrul Culturii, Lucian Romașcanu, și de la Csilla Heghedüs, secretar de stat în Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, că pentru restaurarea castelului vom primi 4,2 milioane de euro.

Selecția obiectivelor care ar urma să fie restaurate cu fonduri din PNRR s-a făcut după o procedură pe care noi am contestat-o în instanță, avem argumente foarte solide că aceasta nu s-a făcut cum trebuie. Castelul Huniade a fost primul sub linie și vom intra automat la finanțare, ca o măsură de siguranță că banii nu se vor pierde dacă un alt proiect nu poate fi dus la bun sfârșit”.

Alte zece milioane de euro vor fi obținute dintr-un proiect transfrontalier România-Ungaria, banii din cele două surse urmând a fi folosiți pentru consolidarea clădirii, dar aceasta nu va fi terminată mai devreme de trei-patru ani, după estimările lui Alin Nica. Banii necesari pentru ultimele două etape de restaurare a castelului – aproximativ 20 de milioane de euro – nu au încă o finanțare asigurată; au fost depuse cereri pe mai multe programe naționale dar în cazul în care nu se vor obține sumele necesare, președintele CJT e decis să obțină un credit pentru terminarea lucrărilor de renovare.

Proiecte pentru capitala culturală

Cu toate că interiorul castelului este și acum în șantier, Alin Nica promite că o mică parte va fi amenajată și va găzdui câteva evenimente în cea de-a doua jumătate a anului în care Timișoara este capitală europeană culturală.

Muzeografii lucrează la un proiect expozițional care ar urma să valorifice patrimoniul local prin prezentarea unor piese reprezentative, unele niciodată expuse. Acestea vor ilustra toate epocile și toate secțiile muzeului, respectând în bună măsură selecția făcută de regretatul arheolog și istoric Florin Medeleț în expoziția de bază a muzeului așa cum a gîndit-o înainte de a fi restructurată după indicațiile partidului comunist, și care este considerată de mai tinerii săi colegi una de referință. Expoziția ar urma să fie amenajată în sala de marmură de la parterul clădirii, aflată în aripa deja consolidată, și se are în vedere, deopotrivă, o colaborare cu alte muzee din țară, pentru ca, pe lângă patrimoniul propriu, să fie promovat și cel din alte regiuni ale României, într-o poveste care să fie cât mai atrăgătoare pentru vizitatori, mai ales pentru cei tineri.

Tot la muzeu urmează să aibă loc proiectul Magie la Castel, menționat și în programul cu care Timișoara a câștigat titlul de capitală culturală, și tot în curtea interioară se dorește expunerea unor artefacte de epocă romană din   lapidarium-ul muzeului și amenajarea unui sistem de lumini pentru evenimente care vor fi organizate seara. Dacă până atunci se va consolida și colțul nord-estic al clădirii, ar putea fi vizitat și sanctuarul de la Parța, reconstituit tot la parterul clădirii.

O „fațadă virtuală” a castelului le va arăta vizitatorilor cum ar fi trebuit să arate acesta după cei 16 ani irosiți în lucrări de mântuială, procese și bani cheltuiți fără rost.