Exponatul lunii prezentat de Complexul muzeal Arad este un album cu inovații tehnologice care au aparținut faimoasei întreprinderi arădene UTA, apărut în anii ʹ50, prin care regimul comunist dorea să își evidențieze meritele în modernizarea fabricii, și care este prezentat de muzeograful dr. Bogdan Ivașcu.
În anul 1948, după abdicarea forțată a Regelui Mihai și semnarea, la 4 februarie, a tratatului de asistență mutuală cu URSS, momente care au marcat începuturile sovietizării țării, s-a trecut la instituirea unei economii centralizate, concretizate prin naționalizarea principalelor mijloace de producție, care a avut loc la 11 iunie 1948, și colectivizarea forțată a agriculturii, măsuri susținute de și o intensă campanie de propagandă și ideologizare la toate nivelele societății. În acei ani, Aradul era cotat drept un oraș industrial de primă mână, căci avea deja o tradiție industrială puternică încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, și o burghezie industrială dinamică. Un rol de vază l-au avut frații Neumann, care au fondat, printre altele, în anul 1909, și Întreprinderea Textilă din Arad, cunoscută ulterior sub numele de Uzinele Textile Arad.
Albumul ales drept exponat al acestei luni este o mostră a realizărilor din primii ani ai reginului comunist, dar și una a propagandei acelor vremuri. Acesta prezintă mai multe invenții, printre care un dispozitiv pentru îndreptarea cuielor rezultate din demolări și desfaceri de lăzi, pentru a fi folosite la noi lucrări de construcții. Este explicat modul de funcționare al acestuia, avantajele și caracteristicile mașinii. O altă inovație a fost un dispozitiv de albire continuă care înlocuia procedeul clasic și economisea timpul de lucru, sau un selector electromagnetic care îndepărta bucățile de fier din bumbacul recoltat.Cu toate aceste inovații, în 1975, uzina încă mai folosea, în bună măsură, tehnologia brevetată și adusă de frații Neumann cu câteva decenii în urmă. UTA a continuat să producă produse de calitate, destinate exportului, chiar la începutul anilor ʹ80, dar în cele din urmă, la fel ca cea mai mare parte a economiei românești, a devenit falimentară, cu o tehnologie depășită și o proastă administrație.
O urnă funerară descoperită cu prilejul săpăturilor arheologice de la Liubcova-Țiglărie, care provine dintr-unul din cele 69 de morminte de incinerație cercetate în cadrul necropolei încadrate în cultura Gârla-Mare, este exponatul Muzeului Banatului Montan din Reșița, căci riturile funerare reprezintă cele mai vechi dovezi ale credințelor religioase și au îmbrăcat diferite forme în civilizațiile preistorice și antice.
Incinerația era un rit funerar al comunităților din această zonă în epoca bronzului, când rămășițele celor defuncți erau depuse în urne funerare. Urna prezentată face parte din categoria celor cu corp supraetajat, și este bogat decorată cu romburi, spirale, ghirlande sau cercuri solare. Specific acestei culturi este faptul că decorurile erau incizate cu alb. În necropola de la Liubcova nu s-a descoperit nici un rug funerar, ceea ce duce la presupunera că incinerarea avea loc în altă parte, posibil în interiorul așezării, iar cenușa și rămășițele banchetului funerar erau apoi depuse în urne în zona Țiglărie. Ritul incinerării s-a răspândit în culturile de pe actualul teritoriu al României spre sfârșitul epocii bronzului, devenind aproape exclusiv la începutul epocii Hallstatt, prima vârstă a fierului.
Muzeul Național al Banatului a ales pentru această lună o colecție de intstrumente medicale din perioada interbelică de proveniență germană, care a fost donată muzeului în primăvara anului trecut. Muzeograful Teodora Moț, care face o prezentare a situației medicale din Timișoara ultimelor trei veacuri, precizează că primele spitale din Timișoara și impunerea unor măsuri de igienă datează imediat după alungarea turcilor și trecerea orașului sub stăpânire habsburgică, în anul 1716, iar după alipirea Banatului la Regatul României și instaurarea administrației românești, situația sanitară șu medicală din Timișoara a cunoscut o îmbunătățire. Criza de locuințe, numeroasele clădiri cu igrasie sau corturile și colibele de la marginea orașului, subsolurile sau vagoanele care adăposteau numeroși localnici, la care se adăuga subalimentația pricinuită de prețurile mari ale alimentelor, erau principala cauză a bolilor sociale, mai ales a tuberculozei, dar și a mortalității crescânde. Pe lângă vechiul spital al orașului de pe strada Mărășești, spitalul „Crucea Albă”, spitalul de copii „Principele Mircea” și centrul pentru ocrotirea copiilor, fondate la începutul secolului trecut, în 1919 s-a înființat ambulatoriul policlinic cu patru secții – interne, boli pentru copii, boli venerice și tuberculoză – în 1920, ambulatoriul dentar, în 1931 s-au pus bazele spitalului de izolare „Regele Ferdinand”, unde funcționa și o secție de boli contagioase, iar din 1942, o secțieTBC și o unitate de dezinfecție. Piesele expuse reprezintă o parte din instrumentarul folosit în spitalele timișorene în acea perioadă.
