INTERVIU Mircea Vintilă: „Nu știu ce o să fac dacă nu mai...

INTERVIU Mircea Vintilă: „Nu știu ce o să fac dacă nu mai cânt, nu mă văd în ipostaza asta. Și-n cârje mă duc până la microfon“

0
DISTRIBUIȚI

Fanii muzicii folk din Timișoara au avut parte la sfârșitul săptămânii trecute de o nouă întâlnire cu Mircea Vintilă, care a susținut nu mai puțin de trei concerte la Porto Arte.

Spectatorii care au asistat la recitalurile artistului care are porecla de lordul muzicii folk românești au reușit să creeze o atmosferă incendiară la fața locului, iar hiturile binecunoscutului artist au fost cântate la unison de public, care a beneficiat și de bisuri prelungite. În cele ce urmează am realizat un interviu cu lordul muzicii folk românești.

– Ați cântat în Cenaclul Flacăra o bună perioadă de timp. Anul trecut ați fost invitat să cântați și la spectacolul Cenaclul Flacăra și invitații săi care s-a desfășurat la Plaja Sălbatică din Corbu, de lângă Constanța. Ce amintiri aveți acum… despre perioada de început a acestui eveniment și cum a fost anul trecut?

– Anul trecut m-a invitat Andrei Păunescu, la evenimentul desfășurat la Corbu. A fost o surpriză teribilă. Locul… e unul sălbatic, sunt niște plante care sunt unice în lume, a avut loc într-un fel de parcare imensăși a fost enorm de multă lume. Ce-i drept dintre invitați numai eu eram din garda veche. Eu am cântat la Cenaclul Flacăra din 1973… anu’ ăsta se împlinesc 50 de ani… E drept n-am fost tot timpul. În acei ani Cenaclul a fost o scenă care ne-a strâns pe toți. A plecat ca un cenaclu literar…doar pe parcurs a devenit spectacol. Am fost la Timișoara de multe ori cu Flacăra. Îmi amintesc că era o viață artistică în Timișoara… deosebită. Bineînțeles erau cei de la Phoenix. Care au primit și ei premii. Pe vremea aceea veneai cu un fel de teamă la Timișoara. Se știa că timișorenii sunt dornici de muzică și cunosc multe despre muzică. Era emoție și bucurie să vii la Timișoara. Să arăți ce ai tu de spus.Știu că am fost și pe stadio și la Sala Olimpia. Se câștiga bine în acea vreme eram plătit cu 600 de lei pe spectacol, din care impozitul era 20 de lei. Eram plătiți bine și de multe ori aveam și două spectacole pe zi, asta în vremea când Cenaclul devenise cunoscut în întreaga țară.

– Peste o lună împliniți frumoasa vârstă de 74 de ani. Anul trecut v-ați sărbătorit ziua de naștere pe scenă. Cum va fi anul acesta?

– Da, anul trecut după două amânări din cauza pandemiei în sfârșit am putut să ținem spectacolul de ziua mea și a fost extraordinar. În acest an am hotărât să nu mai țin spectacolul de ziua mea fiindcă în data de 27 martie vom cânta pentru ultima dată sub genericul Tandrețuri pentru femei cu cei patru corifei, alături de Nicu Alifantis, Alexandru Andrieș și Mircea Baniciu.


Însă… dacă voi avea timp voi lansa o piesă nouă de ziua mea.

– Cum arată o zi obișnuită, atunci când nu aveți concert?
– Păi… studiez, sunt în studio, îmi rezolv problemele personale. Cel mai important este că lucrez pentru piese noi. Sunt deja vreo trei – patru cântece noi, și cu text dar nu s-a trecut încă la aranjamentul orchestral. Săptămâna viitoare sper să intrăm în studio și sper să lansăm măcar un cântec nou pe luna viitoare.

– Ascultați muzică în timpul liber?
– Pff… nu prea am timp. Îmi plac Robin and the Backstabbers, Byron… N-am mult timp să ascult. Mai am benzi vechi de magnetofon pe care am lucruri foarte interesante. Cu ce am imprimat eu cu zeci de ani în urmă… sau încercări …diferite pasaje pe care le-am înregistrat. E deosebit să asculți ce ai înregistrat acum 40 de ani. Îmi amintesc că eram odată cu cu Nichita Stănescu la Sala Polivalentă și el m-a întrebat dacă am magnetofon acasă. I-am zis da și mi-a zis să vin cu el la Nichita Stănescu acasă ca să înregistrăm ceva…să dau eu drumul la bandă și el să împrovizeze. Din păcate nu ne-am mai întâlnit după aceea, căci el s-a prăpădit. Dar mă gândesc acuma… ce bandă ieșea dacă se întîmpla. Revenind la întrebare ascult indie folk, sunt multe trupe interesante și creative. Dar… am treburile mele și… trebuie să fiu bun.

– Ce înseamnă pentru Mircea Vintilă a fi bun?
– Păi trebuie să fiu bun ca să vină lumea la spectacolele mele. Trebuie să vii cu cântece noi și să fii în formă. Să cânți și piese vechi și noi. Lumea e bucuroasă și când aude piese vechi dar și așteaptă ceva nou. Trebuie să știi să cânți, eu am în repertoriu vreo 150 de melodii pe care le știu pe de rost. Am fost invitat la emidiunea radio a lui Andrei Partoș și cineva a vrut să mă pună la încercare, dacă mai știu textele. Am cântat piesa Eroii, a fost foarte frumos….sunt texte minunate, pe care le țin minte.

– Ce sfaturi aveți pentru muzicienii aflați la început de drum?
– Nu dau sfaturi. Urăsc chestia asta cu sfaturile… singura chestie e să fii tu.

– Ați cântat recent și ca invitat special la Sala Palatului, cu Ștefan Bănică. Cum e să cânți în săli mari și săli mici?

– Categoric e mai fain să cânți în săli mici, atmosfera e mai intimă. A trebuit să fiu bun în spectacolul lui Ștefan Bănică… fiindcă era spectacolul lui. A fost nebunie… mi-a zis Ștefan… uite ce te iubește lumea. M-a impresionat profesionalismul lui… cu scenografie și totul calculat la secundă… a fost frumos.

– Care este motivul pentru care mai susțineți concerte și… vă vedeți în viitor făcând altceva?
– Păi… nu pot sta acasă. Bucuria de a cânta mă duce mai departe. Nu știu ce o să fac dacă nu mai cânt. Nu mă văd în ipostaza asta. Și-n cârje mă duc până la microfon… și tot cânt. În pandemie, am cântat acasă, dar n-a fost OK. M-am dus la doamna doctor și mi-a arătat corzile vocale… superbe. Dar mi-a spus că nu cânt în spectacole. Una este să cânți în casă alta e să cânți în spectacol. Am luat ore de terapie vocală. Nu mă văd făcând altceva…

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.