Mai multe mici localități din vestul țării, desemnate „stațiuni turistice de interes local”. De ce merită să le vizitezi

La sfârșitul anului trecut, un oraș hunedorean și o comună din Țara Hațegului – Vulcan și Sălașu de Sus – au devenit oficial „stațiuni turistice de interes local”, iar la începutul acestei luni, două localități din județul Hunedoara și alte două din Banat au fost declarate „zone cu resurse turistice”. Localitățile hunedorene care au dobândit acest statut sunt orașul Lupeni și comuna Pui, comuna cărășană Fârliug a fost la rândul ei declarată zonă cu resurse turistice, iar în Timiș turismul ar putea deveni o prioritate în comuna Nițchidorf.

Turism montan și un patrimoniu de excepție în noile stațiuni turistice

Orașul Vulcan, așezat în depresiunea Petroșaniului, la poalele munților Vâlcan, este un loc din care se poate ajunge în stațiunea Straja, aflată în plină dezvoltare, sau în pasul Vâlcan, unde există, de asemenea, un domeniu schiabil.

Municipalitatea dorește atât dezvoltarea turismului montan cât și cel din zonele rurale Paroșeni și Dealu Babii, promovarea unor evenimente specifice locului cum ar fi Drumul Crucii, o procesiune religioasă care reface drumul lui Iisus către Golgota și are loc în Vinerea Mare, sau pelerinajele care se fac  la schitul de la Straja, aflat lângă Crucea Eroilor, cu prilejul altor sărbători religioase. Crucea, care are  peste 18 metri înălțime, a fost ridicată pentru cinstirea memoriei soldaților români care au căzut în primul război mondial. Nedeile, măsuratul oilor sau ziua recoltei sunt alte vechi obiceiuri cu care se dorește atragerea turiștilor.

Sălașu de Sus, o comună aflată în Țara Hațegului, la poalele Retezatului, și alcătuită din 11 sate, este o zonă cu un patrimoniu de excepție, plină de tradiții, vestigii istorice, castele, cetăți cneziale, vechi biserici și frumuseți naturale, precum vestita poiană a narciselor, peșteri și cascade sau lacuri glaciare.

Localități cu resurse turistice

Orașul Lupeni aflat tot în depresiunea Petroșaniului și supranumit odinioară „capitala cărbunelui românesc”, are, la rândul lui, o serie de atracții turistice, nu foarte diferite de cele ale orașului Vulcan, aflat în apropiere, și pot fi o variantă de supraviețuire pentru locuitorii din zonă, după ce exploatările miniere au fost reduse simțitor, iar comuna Pui, care se învecinează cu Sălașu de Sus și are în componență 11 sate, este înconjurată de rezervații și parcuri naturale cu un număr impresionant de peșteri cu urme de locuire din preistorie, păstrează vestigii antice și medievale, vechi biserici, case tradiționale țărănești și obiceiuri tradiționale.

Comuna Fârliug, aflată în nordul județului Caraș-Severin, și este menționată documentar pentru prima dată în 1690, deși dovezile existente atestă și existența unui mai vechi sat medieval. Se presupune chiar că aici s-ar fi aflat localitatea Aizis, menționată de împăratul Traian într-o propoziție dată ca exemplu într-o gramatică târzie din secolul al VI-lea, singura păstrată din „De bello Dacico”, însemnări ale cuceritorului Daciei, care s-au pierdut.  În recensământul contelui de Mercy din 1717, așezarea  avea o sută de case iar în 1821 a devenit proprietatea familiilor nobiliare Gaspary și Kucerni. Feodor Pali Kucerni și-a vândut proprietățile înainte de reforma agrară din 1921 iar conacul a fost donat bisericii unite, după care Kucerni a părăsit localitatea.

După trecerea bisericii greco-catolice în ilegalitate de către regimul comunist, conacul a fost naționalizat, a avut mai multe destinații, iar în ultimii ani a fost renovat și acum este sediul primăriei. Arthur Gaspary, ultimul reprezentant al familiei, a pierdut o mare parte din proprietatea sa când s-a făcut reforma agrară dar a plecat din sat abia în 1943, plin de datorii. Proprietățile pe care le mai avea au fost naționalizate câțiva ani mai târziu dar conacul familiei nu s-a mai păstrat. În satul aparținător Valea Mare mai poate fi văzută o biserică de lemn construită la începutul secolului al XIX-lea de enoriași, cu un turn în stil baroc și cu o pictură făcută cu culori vegetale, care este declarată monument istoric. Biserica greco-catolică din satul aparținător Scăiuș este cunoscută mai ales pentru miracolul lăcrimării icoanei Maicii Domnului, în anul 1934.

Aflată în-sud estul județului Timiș, tot la granița cu Caraș-Severin, comuna Nițchidorf a fost întemeiată între anii 1784 și 1786, în timpul celui de-al treilea val de colonizări a șvabilor, de contele Christoph von Nitzky, comite de Timiș la vremea respectivă, comuna purtând  și astăzi numele contelui.Așezarea, cu înfățișarea tipică a satelor șvăbești, a fost locuită aproape exclusiv de urmașii coloniștilor, dar aceștia au plecat masiv după al doilea război mondial și mai ales după 1990. Astăzi mai trăiesc în Nițcchidorf doar câțiva germani, dar s-au păstrat casele lor, vechile fântâni de pe străzile așezării, care se păstrează de la începuturile colonizării și care sunt o atracție a comunei, dar și obiceiuri pe care aceștia le-au avut. În această lună a avut loc în comună „Fasching”-ul, un carnaval german care se desfășura înainte de lăsata secului la catolici, fiind socotit de bun augur pentru noul an agrar. Sărbătoarea specifică germanilor a fost reluată anul trecut, ajungând acum la cea de-a doua ediție, și a reunit ansamblurile de dansuri germane din mai multe localități șvăbești. A avut loc și o paradă cu căruțe și tractoare, Hänsel și Gretel au fost mascotele acesteia iar două familii din comună i-au așteptat pe participanți cu sarmale și gogoși. Sărbătoarea s-a încheiat ca pe vremuri, cu un bal atât de drag germanilor și scenete vesele, iar cele mai frumoase costume au fost premiate. Comuna va mai organiza un târg intitulat Land Art Fest, la care meșterii populari vor face demonstrații de meșteșuguri tradiționale. Nițchidorf este și localitatea natală a scriitoarei Herta Müller, emigrată în Germania și laureată a premiului Nobel pentru literatură în anul 2009. Pe raza comunei se află și Lunca Pogănișului, cunoscuta rezervație naturală de peste 75 de hectare a lalelei pestrițe, o floare extrem de rară.