O inedită expoziție foto-documentară intitulată „Adakale trăiește”, organizată în holul Aulei Magna al Universității de Vest Timișoara va reînvia crâmpeie din viața insulei de pe Dunăre, care a fost scufundată în 1970 în apele fluviului, pentru a începe construcția barajului de la Porțile de Fier I. Expoziția va fi vernisată în 3 aprilie, între orele 14:00 și 16:30, chiar în ziua în care laureatul premiului Nobel pentru literatură, scriitorul turc Orhan Pamuk, va susține o prelegere în aula universității, iar curatorul acesteia, conf. univ. dr. Silvana Rachieru de la Centrul de Studii Turce din București va oferi celor prezenți un tur ghiadat.
„Acum mai bine de jumătate de secol istoria insulei Adakale se încheia sub apele Dunării. Insula, aflată în zona Turnu Severin, a fost scufundată în 1970 ca urmare a construcției Barajului de la Porțile de Fier I. În 1968, insularii au trăit „ultima primăvară pe Adakale”, așa cum este numit un documentar realizat în acea perioadă de Studioul de Film Sahia. Locuitorii, în jur de 680 de persoane și în majoritate de etnie turcă, au fost evacuați și au avut de ales între a se stabili în Romania sau în Turcia. Astăzi întâlnim membri ai comunității Adakale în Orșova, Turnu Severin, Timișoara, Constanța, Alba Iulia, București dar și în Istanbul, Edirne, Ankara, Izmir, Eskișehir care comunică virtual prin pagina de Facebook numită ADAKALE yaşıyor!!! / ADAKALE trăiește!!!”, este mesajul transmis de organizatorii evenimentului – Centrul de Studii Turce de la Facultatea de Istorie a Universității București, împreună cu Muzeul Regiunii Porților de Fier Drobeta Turnu Severin, Universitatea de Vest din Timișoara și Muzeul Satului Bănățean.
Micuța insulă Ada Kaleh, aflată nu departe de Orșova, a fost disputată de-a lungul anilor de Imperiul Otoman și de Habsburgi pentru poziția ei strategică iar după primul război mondial a revenit României, dar a continuat să fie locuită de turci. Era un loc extrem de pitoresc, unde trăia o lume patriarhală și plutea o atmosferă de poveste orientală, cu un bazar plin de bunătăți, de la broderii și rochii orientale, dulceață de smochine, halva sau apă de trandafir, până la cafea turcească făcută la nisip din boabe proaspăt prăjite și râșnite, în ibrice de cupru, de o inegalabilă savoare.
Clădirile istorice de pe insulă au fost demontate pentru a fi reclădite pe insula Șimian, aflată dincolo de Drobeta Turnu Severin, dar promisiunile nu s-au materializat niciodată. Locuitorii care s-au văzut siliți să părăsească insula au plecat care încotro, unii în Dobrogea, unde mai trăiește o comunitate turcă, în timp ce alții au părăsit România și s-au stabilit în Turcia.
Expoziția prezintă materiale de arhivă aparținând foști locuitori ai insulei, din Istanbul și Edirne și din fotografii ale acestora realizate de fotojurnalistul Bogdan Cristel în 2014. Acesta este absolvent al Facultății de Istorie a Universității București, lucrează la agenția internațională de presă Reuters și propunerea făcută celor care au fost nevoiți să părăsească insula a fost primită cu multă bucurie. Ei au pus la dispoziția jurnalistului numeroase fotografii, obiecte, dar și multe amintiri, reușind să reînvie viața de altădată a micii comunități de câteva sute de oameni care trăiau pe insulă.
Expoziția, un proiect itinerant, a fost prezentată în 2014-2015 de către ICR Istanbul la Izmir, Çanakkale, Salonic, Edirne și Istanbul, în 2018 la București, în 2021 a fost găzduită de Institutul de Cultură și Cercetări Umaniste Veneția și în 2022 de Muzeul Regiunii Porților de Fier de la Drobeta Turnu Severin.
