Anul acesta, în 15 martie, se împlinesc 130 de ani de la amenajarea primului muzeu arădean, 110 ani de la inaugurarea acestuia în incinta Palatului Cultural și 175 de ani de la izbucnirea revoluției pașoptiste maghiare, desfășurată și pe teritoriul Transilvaniei și Banatului.
Evenimentul aniversar „Muzeul din Arad la 130 de ani” va avea loc marți, 14 martie, la Sala Marii Uniri din clădirea fostului comitat, începând cu ora 13:00, și la Teatrul Clasic „Ioan Slavici”, de la ora 18:00.
Muzeul arădean, 130 de ani de istorie
Cu acest prilej va avea loc o prezentare a activității muzeale de-a lungul celor 130 de ani de existență, a colecțiilor muzeale și a felului în care a fost valorificat patrimoniul muzeului prin publicațiile științifice Ziridava. Seria Archaeologica, Ziridava. Seria Historia, Zărandul, revista Intermedia editată de Kinema Ikon sau prin alte evenimente publice de marcă. Totodată, va fi vernisată o expoziție care prezintă cele mai reprezentative bunuri de patrimoniu cultural din cele peste 30 de colecții de arheologie, istorie, artă, etnografie și științele naturii pe care le deține muzeul, iar teatrul va găzdui prima colecție de istorie a acestuia, deschisă pentru prima dată la Arad în 15 martie 1893 – data oficială a înființării muzeului arădean. Ambele expoziții vor fi deschise până în 22 martie, cea de la Sala unirii având program de vizitare între orele 9:00 și 17:00, iar cea de la teatru, între orele 12:00 și 17:00, iar intrarea este liberă.
Muzeul arădean a fost deschis în clădirea teatrului în 15 martie 1893 ca o expoziție de relicve a revoluției de la 1848-1849 iar după inaugurarea oficială, colecția inițială s-a îmbogățit considerabil, datorită donațiilor dar și a achizițiilor, căci după încheierea dualismului austro-ungar, s-a instituit un climat mai favorabil pentru evocarea evenimentelor din timpul revoluției, mai ales față de dei 13 ofițeri executați în cetatea Aradului, socotiți martiri. Printre principalii donatori s-au numărat Atzél Péter, primar al Aradului între 1875 și 1901, baronul Bohus, în al cărui conac din Șiria s-a semnat capitularea armatei revoluționare, și Institoris Kálmán, primar între anii 1901 și 1905.
După terminarea construcției Palatului Cultural, în 1913, acesta a devenit sediul filarmonicii, muzeului și bibliotecii orașului. În noul muzeu a fost adusă expoziția de relicve pașoptiste și a fost expusă colecția de arheologie și istorie medievală, precum și o galerie de artă europeană, iar în perioada interbelică s-a deschis o expoziție de etnografie și săli memoriale dedicate politicienilor arădeni Ștefan Cicio-Pop și Vasile Goldiș. În perioada 1951-1968, titulatura s-a schimbat în muzeu regional, colecțiile și expozițiile au fost reorganizate în spiritul noii ideologii comuniste și au fost înființate secțiile județene de la Lipova, Șiria și Miniș, iar în perioada 1968-1989, muzeul, devenit județean, a fost reamenajat la sfârșitul anilor ʹ70, sub controlul și la indicațiile activiștilor P.C.R., în care accentul s-a pus pe o prezentare unitară a istoriei României și pe realizările epocii socialiste, fiind eliminate aproape complet particularitățile istoriei locale.
La începutul anilor ʹ80, secția de artă a dobândit un nou sediu, care a fost inaugurat în 1984. După 1992 s-a deschis o secție de științe ale naturii, s-a reorganizat muzeul de artă, s-a constituit colecția de obiecte legate de evenimentele din 1989, a fost din nou expusă colecția de relicve „Tezaur 1848-1849” cu cele mai valoroase obiecte de patrimoniu pe baza cărora s-a constituit muzeul arădean, care fuseseră exilate în depozit în timpul regimului ceaușist și s-a redeschis pinacoteca muzeului, cu o colecție de artă din secolele XIX-XX. Aici și-a redobândit locul, alături de alte lucrări, și tripticul „Înmormântarea lui Christos” pictat de pictorul maghiar Feszty Árpád și donat Aradului, pentru a fi expus permanent într-o sală special proiectată pentru această lucrare, la construirea palatului. În anii ʹ50, lucrarea de 13 metri lungime și patru metri lățime a fost mutată în depozitele muzeului din dispoziția activiștilor comuniști, iar în sala care îi fusese destinată au fost expuse, după reorganizarea muzeului de la sfârșitul anilor ʹ70, fotografii și obiecte care ilustrau mărețele realizări ceaușiste. În prezent, Complexul Muzeal Arad deține peste 137.000 de bunuri de patrimoniu național și european.
Exponatul lunii, fotografie a comisiei de exhumare a ofițerilor revoluționari
Exponatul acestei luni este legat de evenimentele marcate de expoziții și constă într-o fotografie a comisiei de exhumare a osemintelor lui Lázár Vilmos şi Schweidl József – doi dintre cei 13 ofițeri executați la Arad – făcută după cercetarea întreprinsă de asociația culturală „Kölcsey Ferenc”, care a dus la identificarea acestora în șanțurile cetății, în 1912.
Ele au fost ridicate abia un an mai târziu, în 20–21 octombrie 1913, din cauza nivelului ridicat al apei freatice. Conform procesului verbal întocmit la fața locului, președintele comisiei de exhumare a fost Varjassy Árpád, președintele asociației Kölcsey și ulterior directorul Palatului Cultural, iar deshumarea a fost supravegheată de dr. Lenhossék Mihály, renumit specialist în anatomie și histolog, profesor al Universității din Budapesta, și dr. Bartucz Lajos, antropolog și asistent universitar al aceleiași universități.
În fotografia aleasă de Complexul Muzeal Arad, cei trei au fost surprinși în timpul exhumării, în timp ce priveau osemintele ofițerilor. În fotografie apare, în colțul din dreapta, și arhitectul Szántay Lajos, cel care a elaborat planurile Palatului Cultural. Lakatos Ferenc Ottó, paroh și ministru provincial minorit, a binecuvântat osemintele, iar acestea au fost transportate în Palatul Cultural pentru a fi analizate. Atât presa budapestană cât și cea arădeană au relatat pe larg demersurile făcute pentru deshumare și modul în care aceasta s-a desfășurat.
