Artă și sport în „Game on”, cea mai recentă expoziție de la...

Artă și sport în „Game on”, cea mai recentă expoziție de la galeria Meta Spațiu din Timișoara

0
DISTRIBUIȚI

Ultima expoziție a galeriei de artă contemporană Meta Spațiu din Timișoara, intitulată „Game on”, are drept temă competiția, relația dintre artă și sport, estetică și agresivitate, reguli și haos. Puterea este cea care stă în centrul proceselor complexe care stau la baza discursului despre tensiune și rivalitate, acel tip de putere despre care Michel Foucault spunea, în urmă cu un deceniu, că are o dublă funcție, aparent antagonică, dar, în esență, identică și simultană: de a pedepsi și de a vindeca sau educa. Chiar dacă, aparent, sportul, competiția și lumea artelor nu au prea multe în comun, în practică, lumea capitalistă construiește un sistem complex de relații de putere cu impact asupra tuturor domeniilor.

Încă din antichitate, în arta vechilor greci, relația dintre artă și sport era una inseparabilă. În încercarea de a găsi forma perfectă a corpului uman, artiștii aveau drept model corpul atletic, fie că era vorba de corpul lui Sisif, condamnat de zei să împingă veșnic o stâncă uriașă care, ajunsă în vârf, se rostogolea din nou la vale și cazna era reluată, sau de Discobolul sculptat de Myron. Un alt element important în relația dintre aceste domenii este considerată a fi privirea, iar la începutul secolului trecut, filosoful austriac Ludwig Wittgenstein a analizat modul în care aspectul ludic, abordat estetic, este definit de limite incerte și deschide o posibilitate de dialog în funcție de experiențele și limitele individului, pentru a găsi un element comun al jocurilor.

Lucrările artistei Dona Arnakis se preocupă de limita realității imediate și a psihologiei, pe corelații între obiecte, natura înconjurătoare și fenomene, evenimente, oameni, structuri mentale din viața ei. De multe ori, aceste elemente se repetă, păstrându-și semnificația anterioară sau dobândind un alt sens. Desenele fac mai ales aluzie la anumite tipologii umane și tendința unora de a-și domina propria specie, dar și alte specii, de a-i elimina pe cei „mai puțin puternici și capabili” prin a nu le oferi șanse. Mathias Bar explorează în compoziții grafice și picturale un univers figurativ fragmentar, unde ipostazele identitare nu pot fi delimitate cu certitudine, iar atmosfera încărcată de tăcere, mister și solitudine devine un punct de pornire într-o relatare dramatică sugerată către privitor, subliniată cu ajutorul unui contrast de clar-obscur sau de unul cromatic, pentru reprezentarea unor detalii corporale, în timp ce sculpturile lui Cătălin Bătrânu apar ca imagini duble, care nu caută să reprezinte realul, fiind obiecte imperfecte, făcute din memorie.


Puterea și materia este explorată și în sculpturile și fotografiile lui Szilard Gaspar, iar lucrările lui George Roșu fac parte dintr-o serie care analizează întrecerea și jocul, relația dintre învingător și învins, prin alăturarea unor domenii care duc la o întrecere aparent absurdă, dar invită la conștientizarea ideii de concurs și identificarea lui în viața de zi cu zi, în domenii precum educația, psihologia sau cultura. Nu în ultimul rând, Sergiu Sas prezintă două lucrări care fac legătura între artă și sport, o poveste video alături de Vasile Leac despre desacralizarea complexului monumental al lui Constantin Bâncuși, dar și redescoperirea adevăratelor rituri profane de cartier, prin diferite jocuri și o fotografie care simbolizează competiția.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.