La conacul din Foeni, o clădire de patrimoniu de interes național, au început în acest an lucrările de consolidare și renovare a edificiului care, în ultimele decenii a ajuns în paragină, după ce decenii la rând a fost folosită în mod impropriu. Renovarea conacului beneficiază de o finanțare nerambursabilă din granturile Spațiului Economic European, în cadrul programului Ro-Cultura, parteneri fiind North Consultimg din Islanda și Institutul Intercultural Român, iar lucrările sunt executate de o asociație de firme, lider de asociere fiind TT&Co Solaria grup SRL.
Un centru de importanță euroregională
Președintele CJT, Alin Nica, spune că se dorește ca acest bun de patrimoniu să fie readus la adevărata sa valoare: „noi dorim să redăm clădirii frumusețea de odinioară și să o includem într-un circuit turistic și cultural care să permită să renască această zonă și să ajute la dezvoltarea comunei. Dorim să facem din cultură, mai ales acum, în anul în care Timișoara deține titlul de Capitală Europeană a Culturii, un motor, căci prin cultură putem atrage interesul asupra zonei, putem să atragem turiști, oameni de cultură care pot veni să creeze aici, investitori, noi servicii care să susțină această componentă. Foeni se află într-o zonă în care dezvoltarea industrială lipsește și singurele surse de venit sunt instituțiile publice sau agricultura. Revitalizarea clădirii în acest spațiu de frontieră poate să constituie un avantaj, vrem să construim un centru de importanță euroregională, să deschidem granița, pentru cât mai multe schimburi de mărfuri și turiști. Conacul se află și pe traseul pistelor de bibiclete care se amenajează în Timiș și în județele învecinate”.
Mocioneștii, o familie a elitei bănățene
Familia de origine macedo-română Mocioni, originară din orașul Moscopole, care agonisise o avere considerabilă din negoţul cu vite, a dobândit domeniul de la Foeni în secolul al XVIII-lea, în timpul împăratului Iosif al II-lea, o parte ca donație și alta prin cumpărare, iar diploma nobiliară obținută cu acest prilej a fost reconfirmată în 1805 de împăratul Francisc I, care se proclamase împărat al Austriei după desființarea Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană.
Mocioneștii au devenit una din cele mai de seamă familii din întreaga provincie și au jucat un rol important în viața politică, religioasă, culturală și economică a Banatului și nu numai. Averea lor a sporit cu fiecare generație, au construit mai multe conace în Banat, la Foeni, Căpâlnaș, Birchiș, Bulci și Vlaicovăț, acesta din urmă fiind astăzi în Banatul sârbesc, și au făcut parte din elita acelor vremuri. Conacul de la Foeni a fost construit de Ioan Mocioni, din ramura de Föen a familiei, fiind cel mai vechi dintre proprietățile acesteia și una din cele mai importante reședințe. Ridicat în mijlocul comunei, conacul, reprezentativ pentru acestă epocă, a fost construit între anii 1806 și 1810, în stil neoclasic, aidoma celor mai multe conace nobiliare din zona de câmpie a Banatului, și impresionează prin monumentalitatea lui.
Cel mai important membru al familiei care a locuit în conacul de la Foeni a fost fiul lui Ioan Mocioni, Andrei, unul dintre cei mai de seamă susţinători ai emancipării românilor bănăţeni, pentru care cerea drepturi politice, naţionale şi confesionale egale cu celelalte popoare din Imperiul Habsburgic, și un mare filantrop, care a susținut mulţi tineri români, pentru a putea studia la diferite şcoli din ţară sau străinătate. În 1863, când Banatul a fost lovit de o mare secetă, urmată de o cumplită foamete, Andrei Mocioni a hrănit pe domeniul lui 400 de familii și s-a îngrijit de nutreț pentru vitele acestora, a intermediat obținerea unor ajutoare bănești de la Viena dar și de la București pentru a-i sprijini pe bănățeni.
Conacul s-a aflat ulterior în proprietatea familiei Csávossy și a fost răscumpărat apoi de Anton Mocioni. La începutul anului 1945, ultimul descendent al familiei a înființat aici o casă națională pentru locuitorii comunei, dar după instaurarea regimului comunist, conacul a fost naționalizat și trecut în proprietatea comunei.
O restaurare în spiritul epocii de odinioară
Conacul a fost transformat în cămin cultural şi sediu al mai multor instituţii, și a suferit degradări majore în urma nefericitelor intervenții din anii comunismului, care au lăsat puține părți ale clădirii neatinse de intervențiile brutale, din dorința de a șterge orice urmă nobiliară a clădirii. Soclul pereților a fost vopsit cu ulei, parchetul a fost dat cu motorină iar ferestrele au fost înlocuite cu termopane.
Constructorii au început amenajările în curte, s-au trasat viitoarele alei, s-a executat partea de iluminat arhitectural. Se lucrează și la acoperiș iar în interior, cea mai mare parte a tencuielii cu ciment și a unor adăugiri din secolul trecut a fost înlăturată, iar restaurarea se va face cu materiale tradiționale, atât în încăperile de la parter, unde o încăpere mai păstrează vechile coloane cu capiteluri, cât și în subsolul cu tavane boltite sau în pod, unde mai există vechile hornuri ale conacului, astfel încât restaurarea să fie cât mai apropiată de construcția originală. La parterul clădirii va fi amenajat un salon de primire și un hol de onoare pentru organizarea unor evenimente deosebite, și un colț muzeal în care să fie reconstiuită atmosfera de epocă. Se mai dorește înființarea unei bibloteci, a unei cafenele culturale, astfel încât conacul să poată găzdui diverse evenimente culturale, tabere de creație, vernisaje. La balul de inaugurare ar putea fi prezent și baronul Mihai Mocioni-Stârcea, cu rădăcini în România, el fiind un descendent al lui Ionel Mocioni-Stârcea, care fusese înfiat de Antoniu Mocioni, dar s-a stabilit în Elveția în anii regimului comunist.
Tot la Foeni se află și mausoleul Mocioneștilor, inclus pe lista monumentelor istorice, în care au fost înmormântaţi mai mulţi membri aifamiliei, dar acesta a fost vandalizat de mai multe ori și se află acum în paragină.
Deocamdată însă nu există un proiect pentru acest important loc de veci.
