Exponatul lunii martie al Complexului Muzeal Arad va fi prezentat abia la jumătatea acestei luni, cu prilejul unei expoziții organizate în colaborare cu muzeul din Békéscsaba, la împlinirea a 175 de ani de la revoluția din 1848. Muzeul arădean deține mai multe obiecte inedite care au aparținut revoluționarilor, orașul a fost martorul unor episoade dramatice ale revoluției și nu departe de Arad, la Șiria, s-a semnat capitularea armatei revoluționare.
Până atunci însă, o casă care fusese construită încomuna arădeană Almaș în urmă cu trei secole, nu departe de locul în care s-au desfășurat întâmplările povestite de Ioan Slavici în nuvela „Moara cu noroc”, a fost reconstruită la muzeul etnografic în aer liber „Astra” din Dumbrava Sibiului, unde poate fi admirată. Este considerată cea mai mare și cea mai valoroasă locuință ridicată din lemn de stejar din cele cunoscute până acum, lucrată doar din bardă, pentru o familie înstărită din Țara Zarandului, probabil agricultori sau crescători de porci. Casa, cu o suprafață de aproximativ o sută de metri pătrați, se remacă prin arhitectura deosebită și prin decorațiunile de lemn, făcute manual, cu barda.
Olăritul, unul din cele mai vechi meșteșuguri practicate de om, încă din vechile civilizații preistorice, reunea cele patru elemente pe care grecii le considerau primordiale: pământul, apa, focul și aerul.
Descoperirile arheologice au scos la iveală o mare varietate de obiecte ceramice folosite de-a lungul a mii de ani, care aveau diverse destinații și erau caracteristice anumitor culturi, fiind unul din elementele care le defineau. Muzeul Banatului Montan propune pentru luna martie un vas strecurător lucrat la roată, cu partea exterioară lustruită, care provine din așezarea fortificată de la Stenca Libcovei. Aceasta era locuită în epoca bronzului și în cea de-a doua vârstă a fierului iar vasul este datat în epoca dacică, între secolele I î. Ch. și I d. Ch.
Potrivit arheologilor, aceste strecurători au fost folosite fie individual, fie împreună cu alte vase, pentru obținerea produselor lactate, a mierii, la strecurarea unor băuturi în urma fermentării boabelor, la strecurarea vinului sau la prepararea unor amestecuri. Totodată, strecurătorile ar fi fost utilizate și în practici de cult, în cadrul unor ritualuri de purificare a lichidelor. În partea de sud-est a Europei au fost descoperite diferite tipuri de strecurători, începând din neolitic, cele în formă de ceașcă semisferică cu mâner și găuri de diferite dimensiuni fiind caracteristice pentru perioada scursă de la începutul epocii bronzului și în epoca fierului.
Un Liturghier tipărit în 1747 la Râmnic din ordinul episcopului Climent, după un manuscris al înaintașului său, mitropolitul Damaschin, este exponatul ales de Muzeul Național al Banatului pentru luna martie. Liturghierul, care face parte din colecția de carte veche românească, era folosit în slujbele ținute în bisericile ortodoxe și are o mare valoare istorică, documentară și religioasă, căci a contribuit la uniformizarea modului de săvârșire a slujbelor și la folosirea limbii române în biserică.
Exemplarul expus, care se afla într-o avansată stare de degradare din cauza condițiilor improprii de păstrare, a fost restaurat în laboratorul muzeului printr-o operațiune complexă, care a presupus atât restaurarea cărții propriu-zise cât și a accesoriilor de lemn și metal.
Sursa foto: actualitati-arad.ro
