Lăcașuri de cult cu povești fascinante, într-o rută culturală de neratat, prin vestul țării FOTO

O rută culturală regională de turism ecumenic, dar nu numai, este cea a bisericilor de lemn din județul Arad, pe teritoriul căruia se află nu mai puțin de 43 de bisericuțe de lemn, multe aflate pe lista monumentelor istorice.

Pe lângă acestea însă, mai există biserici și mănăstiri ale multor confesiuni, câteva chiar în municipiul Arad, cu o arhitectură aparte și cu povești care le face unice în peisajul patrimoniului cultural-religios al României.

Cel mai vechi lăcaș de cult al Aradului

Biserica Sârbească, cu hramul sfinților Petru și Pavel, este cel mai vechi lăcaș de cult din municipiul Arad, ridicat între anii 1698-1702, după ce orașul a fost cucerit de prințul Eugeniu de Savoya și etnici sârbi au fost colonizați în Arad. Pentru construcția ei s-au folosit materiale provenite din ruinele unor vechi edificii medievale dar lăcașul de cult a suferit transformări între anii 1790 și 1822, când a dobândit actualul aspect baroc.

Cimitirul din jurul bisericii a fost desființat, dar unele monumente funerare, tot în stil baroc, printre care și cel al lui Sava Arsić, fost primar al Aradului, au fost zidite în pereți, și tot în interiorul bisericii se află și mormântul lui Sava Tekelja, strănepotul ctitorului bisericii. Aceasta adăpostește și o icoană a unuia din cei mai vestiți meșteri bănățeni, Ștefan Tenețchi, care o reprezintă pe Maica Domnului, și fresce de la jumătatea secolului al XIX-lea, executate de pictorul Nicolae Alexici. În biserică se mai păstrează și cele mai vechi steaguri ale breslelor arădene.

Sinagoga neologă, pe cea mai veche și cea mai scurtă stradă a orașului

Sinagoga neologă a fost ridicată între anii 1827-1834 în cel mai vechi cartier al orașului de astăzi, în timpul vestitului rabin Aaron Chorin, un om de o vastă cultură și un înțelept al acelor vremi, după planurile arhitectului arădean Heim Domokos. Comunitatea evreiască din oraș înaintase mai multe petiții consiliului orășenesc, pentru a obține aprobarea acestuia pentru construirea sinagogii, dar a putut fi terminată abia după ce judele Moses Hirschl, un apropiat al rabinului, a plecat la Viena și i-a oferit noua clădire împăratului Francisc I de Habsburg, iar oficialitățile locale s-au văzut nevoite să fie de acord cu construirea unui edificiu care fusese acceptat ca  proprietate imperială.

Sinagoga este integrată într-o clădire de formă aproape pătrată, astăzi monument istoric, cu o arhitectură clasicistă pe fațada principală, dar cu elemente renascentiste pe celelate fațade, care  urma să adăpostească și spații comerciale, cei mai mulți evrei fiind negustori. Intrarea în sinagogă se află pe cea mai scurtă stradă a orașului, de aproximativ o sută de metri, care există de aproape două sute de ani, iar interiorul acesteia se remarcă printr-un stil maur spaniol, cu o bogată decorație geometrică.

Globul cu documente, o capsulă a timpului

De la mijlocul secolului al XIX-lea datează și biserica reformată, al cărei arhitect a fost Iosef Hoffer, ulterior fiind mărită cu o sală de rugăciune proiectată de Szántay Lajos, într-o combinație de elemente arhitecturale baroce și clasice. În globul aflat în turnul bisericii se află mai multe documente, multe inedite, ca într-o veritabilă capsulă a timpului, iar în fața edificului religios, statuia scriitorului, traducătorului din clasici și omului de cultură Fábián Gábor a fost ridicată în semn de recunoștință pentru cel care a fost unul din cei care au contribuit la ridicarea lăcașului de cult.

În această biserică s-a oficiat, în vara anului 1901, căsătoria lui Horthy Miklos, pe atunci tânăr ofițer, care avea să devină regent al Ungariei și aliat al lui Hitler, cu Magdolna Purgly de Jószáshely, una din fiicele lui János Purgly, cunoscut nobil al imperiului, care deținea domeniul și castelul din comuna Șofronea.

O biserică ortodoxă în stil occidental

Vechea catedrală ortodoxă a orașului, „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”, aflată în Piața Catedralei, este un monument neobaroc construit între 1862 și 1865, după demolarea vechii biserici din vecinătatea Mureșului. Edificiul a fost ridicat după planurile arhitectului Anton Ziegler, și stilul neobaroc în care a fost construită o deosebește de bisericile ortodoxe, ea asemănându-se mai degrabă cu monumentele bisericești de rit occidental.

Construcția ei a fost finanțată în bună parte de familia Mocioni și de bancherul vienez Gheorghe Sina, și a fost catedrală episcopală până în anul 2009, când a fost terminată noua catedrală. Clopotul, datat în 1764, a fost adus din vechea biserică iar icononstasul a fost pictat de Nicola Alexici și de Ioan Zaicu, un artist care s-a remarcat prin pictura murală a mai multor biserici din localități aflate în comitatele Arad, Timiș, sau Torontal.

Michelangelo, sursă de inspirație

Biserica romano-catolică „Sfântul Anton de Padova” a fost construită pe locul unei vechi biserici baroce demolate, la începutul secolului trecut, între anii 1902 și 1904, după planurile arhitectului arădean Eugen Tabacovici, în stil eclectic, cu elemente clasiciste, baroce și renascentiste, și este unul din cele mai impunătoare edificii ale orașului.

La intrearea în biserică se află patru coloane masive, cu capiteluri corintice, deasupra intrării se remarcă o copie a statuii „Pietà” de Michelangelo, cea originală aflându-se în Bazilica San Pietro din Roma, iar cupola, cu o înălțime de 56 de metri, este, de asemenea, inspirată din magnifica creație a artistului renascentist, la bazilica din Cetatea Vaticanului. Deasupra altarului principal, din marmură albă, se află o magnifică frescă în care este înfățișat Sfântul Anton de Padova, care poartă semnătura pictorului György Vastagh, cunoscut mai ales ca portretist, iar deasupra altarelor laterale din dreapta navei se păstrează picturile în stil baroc din vechea biserică, opere ale cunoscutului pictor Ferdinand Schissler.

Biserica are, din 1905, o orgă cu 40 de registre și 1.200 de tuburi fonice, de o rezonanță cu totul deosebită, iar clopotele din turn au fost realizate la turnătoria arădeană Hönig. Lăcașul de cult face parte din Palatul Minoriților, în care se află spații cu diverse destinații.

Sfârșitul tragic al ctitorului László Purgly

Tot la începutul secolului trecut, între anii 1905 și 1906, a fost construită biserica evanghelică luterană, cunoscută cu numele de „Biserica Roșie”, pe bulevardul principal al orașului. Planul bisericii, în stil neogotic, cu fațada din cărămidă aparent șlefuită și cu un turn de 46 de metri, a fost conceput de renumitul arhitect arădean Szántay Lajos, autorul unora din cele mai reprezentative clădiri ale orașului. Amvonul şi altarul bisericii au fost realizate de către renumitul sculptor György Örr din Kosice, vitraliile au fost executate de artistul budapestan Josef Polka, orga, provine din atelierul  timișorean Wegenstein și Fii și are o excelentă acustică, potrivită pentru organizarea unor minunate concerte de orgă,iar pictura altarului are ca temă „Rugăciunea lui Isus în grădina Ghetsimani”, și îi aparține pictorului J. Umlauf.

La finanțarea bisericii a avut o contribuție considerabilă László Purgly, care moștenise domeniul și castelul de la Șofronea, dar avea să plătească scump infidelitatea conjugală care a dus la sinuciderea soției sale, pe care o înșelase cu sora acesteia. Deportat în 1949, a revenit după doi ani la Arad dar și-a sfârșit zilele în subsolul casei parohiale a Bisericii Roșii, unde a murit de foame, căci localnicii din Șofronea care au încercat să-i aducă mâncare au fost împiedicați de comuniști să ajungă la el.

Surse foto: wikipedia.org, aradtur.ro, glsa.ro, ziardearad.ro, cnipt.arad, locuridinromania.ro, destinatie-romania.ro, provincia crisana.wordpress.com