Rutele culturale, create printr-un program european inițiat în 1987 din dorința de a pune în evidență obiective de patrimoniu cu valoare artistică, istorică și culturală care să contribuie la dezvoltarea turismului, au început să fie promovate și în România, în încercarea de a promova unele destinații turistice atractive pentru turiști.
Sub genericul „Pe urmele împărătesei Elisabeta (Sissi)”, atât de îndrăgită de supușii ei din fostul imperiu austriac și apoi din cel austro-ungar, care a rămas un personaj fascinant și peste timp, a fost gândit un traseu care include stațiunile bănățene Buziaș și Băile Herculane, localitățile Oravița și Caransebeș, dar și stațiunea Sinaia, unde Sissi a făcut o discretă vizită familiei regale a României.
Cea mai lungă colonadă europeană pentru împărăteasa Sissi
Îndrăgita împărăteasă a venit de mai multe ori în Banat, fie pentru a-l însoți pe împăratul Franz Joseph în vizitele sale oficiale, fie pentru a petrece câteva zile în stațiunile bănățene, vestite în acei ani, unde avea o libertate de care nu se putea bucura la curtea din Viena. La dorința împăratului, în vechiul parc „Lighet” din Buziaș, unul din cele mai vechi din țară, a cărui amenajare începuse încă din 1815, s-a construit în anul 1875, pentru împărăteasa Sissi care obișnuia să vină la băi, vestita colonadă care făcea legătura între izvoare, bazar și cazino și pavilioanele de lemn care adăposteau izvoarele.
Colonada era o adevărată promenadă, unică în România de azi și cea mai lungă din Europa cu cei 500 de metri lungime, depășindu-le pe cele mult mai celebre de la Karlovy Vary și Baden-Baden. Remarcabilă este îmbinarea stilului bizantin cu cel oriental, cu influențe ale epocii în care s-a construit, cu o extrem de minuțioasă și bogată dantelărie în lemn de-a lungul întregii promenade. Pe lângă rolul decorativ, colonada avea și o utilitate practică, fiind un loc de plimbare extrem de agreabil, mai ales în zilele ploiaoase sau prea însorite, în special pentru pacienți suferinzi de astenii și nevroze, cărora li se recomanda tratament cu aerosoli. Colonada și foișoarele, care ajunseseră în paragină, au fost restaurate, iar epoca imperială reînvie la Buziaș la sărbătorile orașului, când Franz Joseph, Sissi şi suita lor prind din nou viaţă și se plimbă pe aleile parcului. După tragica moarte a împărătesei, parcul din Buziaș a primit numele Elisabeta.
Un monument pentru Sissi
În Oravița, orașul în care vechiul teatru, inaugurat în 1817, a fost construit la o scară mai mică după modelul „Burgtheater” din Viena, se mai păstrează, în curtea bisericii romano-catolice, un monument ridicat inițial în stațiunea Marila, un alt loc din Banat îndrăgit de frumoasa împărăteasă.
Pentru a-și arăta prețuirea, mai mulți pietrari au făcut, la cererea localnicilor, un monument de forma unei frunze de stejar care simbolizează un plămân, pe care l-au numit „Plămânul lui Sissi”. Pe monument fusese amplasată o plăcuţă de bronz în limba maghiară, pe care scria: „Spre amintirea admiraţiei stăruitoare şi milostive a crăiesei Elisabeta s-a aşezat acest monument de către oficialităţile StEG în anul 1899”. Monumentul, aşezat iniţial între patru brazi lângă fostul canton „La Lup”, s-a deteriorat iar plăcuţa de bronz a dispărut. Ulterior, a fost refăcut şi mutat la Oraviţa, iar pe o nouă placă memorială se află gravat un nou text: „În amintirea împărătesei Elisabeta (Sisi), pentru dragostea şi ataşamentul ei faţă de aceste locuri, a fost ridicat monumentul la Marila în anul 1899 şi reaşezat la Oraviţa la anul 2004”.
Statuia de la Caransebeș, singura în mărime naturală
Împărăteasa a vizitat în două rânduri Caransebeşul, unde se afla cantonat un regiment de grăniceri, însoţindu-l pe împărat, care venise în oraşul bănăţean în vizite oficiale. O statuie din marmură de Rușchița în amintirea împărătesei a fost ridicată de locuitorii orașului în anul 1914 și a fost așezată în centrul orașului, dar după scurt timp a fost îndepărtată iar după al doilea război mondial nu s-a mai știut nimic de ea mai bine de jumătate de veac. A fost socotită pierdută, dar a fost redescoperită cu prilejul unor lucrări edilitare.
Statuia, care suferise degradări, a ajuns la muzeul din Caransebeș pentru a fi restaurată și ar putea fi expusă într-un loc public. Este una din cele cinci statui realizate cu acordul împăratului, și singura care o înțățișează pe împărăteasă în mărime naturală și într-o manieră mult mai realistă în comparație cu celelalte patru, mai stilizate, care se află la Viena, Budapesta, Corfu și Geneva.
Băile Herculane și întâlnirea cu Elisabeta, regina României
La Băile Herculane, pe care le-a vizitat în mai multe rânduri, Sissi locuia în vila Tatarczy, numele administratorului staţiunii, care a construit-o. Mai târziu, vila a primit numele împărătesei. Istoria consemnează o vizită de şase săptămâni, făcută în 1887, când, împărăteasa, venită la o cură de câteva săptămâni, a stat în vilă, unde a scris versuri și a notat în jurnalul ei că staţiunea este „distinsă şi încântătoare”. Atunci a întâlnit-o pe regina Elisabeta a României, soția lui Carol I, de asemenea o mare iubitoare de arte, care scria sub pseudonimul literar Carmen Sylva.
Cele două Elisabete, ambele de origine germană şi apropiate ca vârstă, erau iubitoare de natură şi făceau împreună drumeţii în superbele împrejurimi care înconjurau staţiunea iar aplecarea către poezie a contribuit şi ea la prietenia care se legase între ele, menţionată şi în jurnalul reginei României. O altă întâlnire a avut loc în 1896, când regele Carol I al României, împăratul Franz Joseph şi regele Alexandru I al Serbiei au luat parte la un bal care a avut loc la cazinoul din Herculane, după ce inauguraseră canalul navigabil Porţile de Fier.
Deşi staţiunea atât de renumită pe vremuri a ajuns în paragină, vila în care locuia împărăteasa, construită în 1875 în stil rococo, este unul din puţinele monumente istorice din Herculane care a fost restaurat. Au fost amenajate, totodată, mai multe trasee cu foișoare pentru popasuri turistice, printre care foișorul roșu, Elisabeta, aflat în cel mai înalt punct, la aproximativ 500 de metri altitudine, construit prin 1887 la dorința vestitei împărătese Sissi, mare iubitoare de drumeții montane în împrejurimile stațiunii. Un alt foișor, Ciorici, se află la altitudinea de 391 metri, pe marginea unei stânci, pe drumul către Vârful Elisabeta, și au fost amenajate mai multe poteci, printre care cea care se numește „Pe urmele împărătesei Elisabeta”.
O vizită discretă la castelul Peleș
După întâlnirea de la Herculane cu perechea regală a României, împărăteasa Sissi, care adora călătoriile, a răspuns invitației acesteia și, câteva luni mai târziu, a făcut o vizită neprotocolară la castelul Peleș, poposind la Sinaia, unde a ținut să străbată pe jos drumul de la gară până la castelul Peleș. Deși dorise ca vizita sa să fie una discretă, vestea sosirii împărătesei se răspândise în localitate și însoțită de un numeros alai care s-a adunat chiar în gară.
Cele două Elisabete, Împărăteasa și regina, ambele de origine germană, au făcut lungi plimbări prin minunatele locuri care înconjoară castelul regal, discutând pe îndelete despre poezie, atât de dragă amândurora, și recitând versuri, așa cum o făcuseră și la Herculane, împărăteasa refuzând organizarea unor recepții sau ceremonii.
Dorea doar să se bucure, împreună cu regina pe care o admira și o considera un model, de natură și de poezie, de libertatea pe care n-o avea la curtea vieneză, așa încât vizita a fost anunțată în Monitorul Oficial abia la două săptămâni după plecarea împărătesei.
Șirul călătoriilor a fost curmat în mod tragic în 1898, la Geneva, unde a fost înjunghiată de anarhistul italian Luigi Lucheni, când se pregătea să se îmbarce pe un vapor, spre Montreux.
