La sfârșitul săptămânii trecute, solista și compozitoarea Lia Hide din Grecia a susținut primul ei concert în România, evenimentul având loc în Manufactura, la Timișoara. Lia Hide este o artistă prolifică a dark pop-ului din Grecia care a înregistrat încă de la începutul anilor 2000 cu proiecte și artiști precum Robin Skouteris, Influence sau A Dog Named Rodriguez și a fost prezentă în compilațiile editate de Sound of Everything, Global Underground, Planetworks sau Amour Records. A lansat patru albume solo și a împărțit scena cu Tricky sau Kovacs.
Cu ocazia concertului ei din Timișoara, artista a demonstrat faptul că desele laude de care se bucură pe plan internațional sunt cât se poate de întemeiate, unele piese interpretate de ea având similarități cu nume ca Depeche Mode, Ennio Morricone, Nick Cave, Son Lux sau Radiohead. După recitalul ei, Lia Hide a cântat și alături de formația timișoreană BAU. În cele ce urmează am realizat un interviu cu ea.
– Cum ai descrie muzica ta?
– Este un fel de dark avangarde progressive pop,. Cu reminescențe de Kate Bush și Tori Amos. Nu e synth pop. Și nici rock sau punk sau metal, ci un fel de art pop. Chiar dacă uneori lumea dansează la show-urile noastre, muzica noastră nu va deveni niciodată atât de comercială ca și Kylie Minogue sau Madonna, de exemplu. Nu știu cum să o descriu altfel. Sunt tentată să spun că nimeni cu cântă ca mine, ha ha… Lumea trebuie să te identifice să aibe referințe. De exemplu, dacă înainte de serialul Strange Things spuneam că sunt inspirată de Kate Bush, mulți tineri mă întrebau cine e. Cred că toate femeile care cântă și compun cântece ar trebui s-o numească pe Kate Bush la referințe. Îmi plac și alte soliste, de exemplu PJ Harvey, dar e alt gen.
– Ai editat anul trecut cel de-al patrulea album. Cum a fost excursia ta în lumea muzicală până acum?
– La primul album am fost semnați de EMI Grecia, dar ei nu au știut cum să ne eticheteze și ne-am despărțit. De atunci suntem pe cont propriu.
– Cum e scena muzicală din Grecia și unde te afli tu în această ecuație?
– Avem mult trap și turbofolk în Grecia. Turbofolk este muzica aia pop cu soliste care au un corp superb și rochii cu mult sclipici pe ele. Lumea merge la aceste concerte să consume o sticlă de whisky și să asculte ritmuri indiene și grecești. Avem și muklt trap și hip hop. Muzica mea e absorbită mai mult de scena jazz. Anul trecut am cântat pe scena Athens Jazz Festival, pe o scenă gigantică. Avem și elemente de jazzîn muzica noastră și în formula extinsă mai avem doi colaboratori. Cred că muzicienii din scena jazz sunt mai deschiși la minte în vremurile noastre, de exemplu la Montreaux i-au invitat pe Foo Fighters.
– Predai muzică și la un conservator din Atena. Cum e această activitate?
– Da, sunt profesoară la Musical Praxis Conservatory, unde predau cursuri de voce și compoziție. E foarte frumos și …am o energie deosebită de la elevii mei… îți dau un sentiment mișto care te face să nu îmbătrânești niciodată…
– Ai cântat pentru prima oară în România. Ce așteptări ai când mergi într-un loc nou?
– Sper să găsesc oameni interesanți. Nu mă aștept să am mii de oameni în public, e clar că nu sunt cunoscută în România. E fain că am show-uri intime în cluburi mici, unde pot să-mi exprim sentimentele altfel. Când cânți pe o scenă mare nu poți să-ți deschizi inima așa cum o faci când ai în fața ta lume puțină.
Pe o scenă mare nu poți să povestești despre perioada ta nefericită din copilărie, dar la showurile mici e altceva… și uneori la acestea ajungi să-ți faci prieteni pentru totdeauna.
– Cel mai recent album al tău, „The Missing Fourth Guest“ este inspirat dintr-o lucrare a filozofului grec Platon, scrisă sub formă de dialog, Timaios, care conține o conversație fictivă. Ce vrei să transmiți cu muzica ta?
– Vreau să fac o lume mai bună. Știu, sună utopic. Când eram mai tînără cântam mai mult despre depresii și relații nereușite. Acum…am fost inspirată de Platon. Dacă lumea vrea să devină mai bună trebuie ca fiecare dintre noi să devenim mai buni. Și asta nu e un statement politic. Filozofia antică grecească e universală. Dar, noi în Grecia nu mai avem nimic de-a face cu ea. Doar trăim în același teritoriu. E singura simililaritate. Cunosc oameni care ajută animalele și nu le place injustiția. Încerc să le spun oamenilor că suntem mai puternici dacă suntem împreună. Fără politică. Educația e cea mai importantă unealtă pe care o are umanitatea. Asta vreau să transmit oamenilor… să citească, să se educe, să-și deschidă inima și să interacționeze cu alți oameni. Nu cânt despre good vibes, ci despre acceptare. De exemplu, unul din cântecele mele este despre femeile care nu pot avea copii. Trebuie să discutăm temele astea… și să învățăm să le acceptăm.
– Ai cântat un pic și cu trupa timișoreană B.A.U. Cum s-a născut această colaborare? Îți plac colaborările?
– A fost ideea organizatorilor concertului și celor de la BAU. Și mi-a plăcut, a fost interesant. Mi-au spus că astăzi cântă fără solistă și am făcut un pic de jammimg cu ei. Am colaborat cu mulți muzicieni de electronic music și chill out.
– Ai cântat la Timișoara și un cover după Massive Attack. Îți place să interpretezi piesele altor artiști?
– Cântăm și cover-uri doar atunci când avem neapărată nevoie de bani. Da, uneori mai cântăm la show-urile noastre Massive Attack, dar nu mă dau în vânt după preluări. Consider că atunci când faci un cover trebuie să spui ceva nou. Cânt și cover-uri la recepții sau la cockteiluri, alea sunt gig-uri pe bani. Face parte din jobul nostru. Nu e un lucru rău. Unde mai pui faptul că după asemenea evenimente mă aleg și cu rochii frumoase…
