Marți seara, în cadrul proiectului Lost Music, la Centrul Cultural Faber melomanii timișoreni au avut parte de o discuție interesantă alături de Emil Biebel și Mimo Obradov, fundalul sonor al acestei reuniuni fiind asigurat de Chris „Pappy” Irinoiu și Kombell Cramba, din proiectul Vintage Jam.
„Decada anilor ’70 a fost foarte importantă fiindcă Timișoara în acea perioadă era centrul radiant al muzicii rock din România. Practic tot ce era mai puternic și de calitate în muzica rock din contextul autohton a pornit din Timișoara. De la Phoenix care au revoluționat muzica românească, la Clasic XX care mai apoi s-au transformat în Progresiv TM, Mai apoi, în 1973 a apărut Pro Musica. A fost un deceniu extraordinar pentru muzica rock din Timișoara. Paradoxal… atunci în comunismul totalitar, în Timișoara erau multe locuri unde se cânta live, în cluburile întreprinderilor. Partidul lăsa un ventil pentru clasa muncitoare. Astfel de locuri erau numeroase. Chitaristul Arpi Kajtar știe foarte bine de acestea”, a spus Mimo Obradov, critic muzical şi publicist, realizator de emisiuni radio şi TV şi traducător din mai multe limbi, care a devenit cunoscut melomanilor din întreaga ţară și graţie celor patru volume ale volumelor „Istorii şi Story Rock“, apărute între 1995 şi 2000.
„În vremea aia, dacă erai din Timișoara trebuia neapărat să faci un instrument, muzical… sau să înveți limba germană. Eu stăteam pe strada Mangalia și în curte era o familie de unguri care avea un puști care avea colecția pe vinil cu Rolling Stones la zi. De aceea sunt fan Rolling Stones. Interesant este că până în 1975 în niciun local din Timișoara nu se cânta muzică populară, ci doar rock. Eu am fost tot timpul omul din public, omul care leșina la fiecare solo de chitară al unui zeu din Timișoara. Că a fost Ilie Stepan sau Nick Krakowski. Sau Dixie Krauser… la solo-urile lui mergem lângă scenă și îmi venea să mușc din ea. Eu iubesc Timișoara datorită muzicii din Timișoara… nu datorită clădirilor… datorită felului în care noi am fost crescuți în familiile noastre. Cei care au venit în Timișoara nu pot înțelege lucrul ăsta. Pentru că nu li s-a întâmplat acolo unde au crescut așa”, a spus Emil Biebel, fondatorul unuia din primele magazine de muzică din România post-revoluționară (RockaRolla), binecunoscut melomanilor din întreaga ţară şi graţie activităţii sale de promotor de concerte.
Printre cei care au participat la această discuție inițiată de platforma Muzicon.hub în cadrul proiectului Lost Music s-au numărat și câțiva muzicieni, printre care și Arpad Kajtar, cel care cu cinci ani în urmă a susținut un recital de comeback alături de trupa Univers la Reflektor Venue, unde muzicienii au interpretat piesele care se regăsesc pe discul „Zgomotele orașului“.
„Înainte de a se da drumul la discoteci, erau vreo 20 – 25 de trupe în Timișoara care cântau. Prima mea experiență muzicală a fost la clubul CFR în centru, cu Clasic XX. Aveam vreo 10 – 11 ani. Erau concerte de matineu, de la ora 17. Mi s-a părut foarte interesant. Se cânta cu suflători, cu două keyboards-uri, cu două seturi de tobe. Al doilea concert ce l-am văzut a fost la Sala Capitol cu formația Mondial din București. În acele vremuri conta foarte mult și cartierul în care stăteai. Eu am stat în Elisabetin… în zona mea era Moni Bordeianu, Victor Șuvagău, Nicu Covaci, Doru Iosif «Castravete», Ilie Stepan și alții. Informațiile ce le primeam de la radiourile sârbești și ungurești erau deasemenea esențiale“, a povestit Mimo Obradov.
„Primul meu contact cu Phoenix a fost albumul Cel ce ne-au dat nume, pe care l-am primit cadou de la părinți de ziua mea. Tot ei mă duceau la terasa Tehnolemn, unde cântau Phoenix. Pentru «Mugur de fluier» Phoenix făceau repetiții la Casa de Cultură din Mehala. Eu m-am mutat între timp în Circumvalațiunii și noi copii mergeam acolo să jucăm ping pong. Înăuntru repetau Phoenix, care făceau 50 de minute de repetiții și zece minute de pauză. În aceste pauze Josef Kappl venea și vorbea cu noi și de la el am primit un disc care mi-a schimbat viața, un disc cu Gentle Giant. Primul meu concert pe care l-am văzut a fost cel cu trupa Univers la Teatrul Maghiar. Am văzut prima oară stroboscop în viața mea. Concertul ăsta rămâne în top 5 al celor mai bune concerte din viața mea. Și-n top 10 e tot un concert cu formația Univers care a avut loc în 2018 la Reflector Venue. Țin să-i mulțumesc în mod special lui Arpi Kajtar… pentru câte a făcut pentru muzica timișoreană… și pentru câți oameni le-ai fost mentor“, a spus Emil Biebel.
Pe parcursul discuției s-au mai subliniat o serie de alte amănunte inedite din categoria poveștilor dedicate decadei anilor 70 iar atmosfera muzicală a fost evocată de Chris „Pappy” Irinoiu și Kombell Cramba (membri grupului Fără Filtru) cu un program ce a inclus reluări ale unor piese The Doors, Steve Miller Band (Abracadabra), CCR (Susie Q), Metamorf, (O bere) sau Janis Joplin.
În spiritul multiculturalității orașului nostru una din piesele alese de organizatorii discuției a fost din repertoriul trupei sârbești Riblja Čorba, Kako je lepo biti glup. În același spirit poate ar fi fost și mai frumos ca una din piesele incluse în recitalul serii să fie aleasă și din repertoriul trupelor maghiare. N-a fost să fie, poate cu o ocazie viitoare.
Proiectul Lost Music propune o recuperare a istoriei muzicii timișorene printr-o serie de ateliere, concerte, podcast-uri și expoziții ce vor pune lumina pe oamenii, locurile și muzica acelor vremuri în strânsă relație cu orașul Timișoara. Lost Music este un proiect implementat de Asociația Noi-Recreăm, în parteneriat cu Muzicon.hub și cu sprijinul Faber, Ambasada și Viniloteca.
