Catedrala Mitropolitană din Timișoara își sărbătorește unul din cele două hramuri, Sfântul Iosif cel Nou, protectorul creștinilor ortodocși din Banat, în 15 septembrie, când are loc și ruga Timișoarei, sărbătorită în acest an timp de patru zile.
În 14 septembrie, de la ora 20:00, în Piața Sf. Gheorghe va avea loc un spectacol, „Minunile Sfântului Iosif cel Nou de la Partoș”, totodată un prilej de cinstire a pompierilor, în amintirea incendiului pe care Sfântul Iosif la stins prin puterea rugăciunii la venirea sa în cetatea Timișoarei. În aceeași zi, la ora 19:00, la Catedrala Mitropolitană va avea loc vecernia, urmată de procesiunea cu moaștele Sfântului Ierarh Iosif, și de slujbe care se vor săvârși pe parcursul nopții.
În 15 septembrie, la ora 9:00, va avea loc Sfânta Liturghie Arhierească, la ora 18:00 Vecernia, iar la ora 21:00, Paraclisul Sfântului Iosif cel Nou. În parcul Rozelor, începând cu ora 18:00, va avea loc un spectacol cu orchestra și dansatorii ansamblului „Timișul”, soliștii Lioara Boșcu, Carmen Popovici-Dumbravă, Zorica Savu, Adrian Stanca, Dumitru Stoicănescu și Ramona Vița, și jocul de rugă. Slujbele vor continua la Catedrala Mitropolitană și în 16 septembrie, iar la ora 19:00 va avea loc reașezarea raclei în locul în care credincioșii se închină Sfintelor moaște ale ocrotitorului bănățenilor.
În 16 și 17 septembrie, tot în Parcul Rozelor, de la ora 18:00, se sărbătorește Ziua Minorităților, cu formații ale nemților, maghiarilor, sârbilor, bulgarilor, ucrainenilor și evreilor, și Ruga Tinerilor, dornici să continue tradițiile, obiceiurile, jocul și cântecul popular.
Miraculosul Iosif cel Nou de la Partoș
Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș s-a născut în 1568, în orasul Raguza din Dalmația. După moartea tatălui său, care făcea negoț pe mare, s-a mutat cu mama la Ohrida, unde, la vârsta de 15 ani, a intrat în mănăstirea Maicii Domnului.
După cinci ani a ajuns la mănăstirea Pantocrator de la Muntele Athos, unde și-a petrecut timpul în post și rugăciuni și s-a călugărit, primind numele de Iosif. Se spune că de atunci a dobândit puterea de a săvârși minuni, vindecând prin rugăciuni părinții de pe Muntele Sfânt de diferite boli. De acolo a plecat la Adrianopol, unde a organizat viața monahală, iar apoi la o veche ctitorie voievodală din Țara Românească.
În 1650, patriarhia din Constantinopol l-a trimis ca mitropolit al românilor din Banat, unde a păstorit biserica timp de trei ani. La o vârstă înaintată, s-a retras la mănăstirea Partoș, unde, timp de alți trei ani, i-a ajutat pe mulți aflați în nevoie, până s-a săvârșit din viață, la vârsta de 85 de ani. Dumnezeu i-a hărăzit darul de a-i tămădui pe cei aflați în suferință, deopotrivă creștini și musulmani, chiar și după ce a trecut la cele veșnice.
Tradiția spune că în clipa în care sufletul său s-a desprins de trup, clopotele mănăstirii au început să bată singure și încă de atunci a fost considerat de credincioși un sfânt. Bolnavi aduși la mănăstire se vindecau de boli grele ori își găseau alinare sufletească după ce atingeau mormântul din naosul bisericii mănăstirești. În anul 1950, Sfântul Sinod l-a trecut în rândul sfinților iar în 1956, moaștele sale au fost aduse în Catedrala Mitropolitană din Timișoara, prăznuirea Sfântului Iosif având loc în fiecare an, la 15 septembrie.
